Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Hanță

1 * Cuvantul cu diacritice: hánță
Cuvantul fara diacritice: hanta

Definitie: HANȚĂ, hanțe, substantiv feminin (Regional) 1. Obiect de îmbrăcăminte uzat, zdrențuit, de proastă calitate. 2. Figurativ Gură (care vorbește mult și fără rost). ♢ Expresie Bun de hanță = flecar, vorbăreț, guraliv. – Conform: limba ucraineana b a n c a „mârțoagă”.

2 * Cuvantul cu diacritice: hánță
Cuvantul fara diacritice: hanta

Definitie: HANȚĂ substantiv verifica cuvantul: gură, haină, îmbrăcăminte, strai, veșmânt.

3 * Cuvantul cu diacritice: hánță
Cuvantul fara diacritice: hanta

Definitie: hanță substantiv feminin, g.-d. art. hanței; plural hanțe

4 * Cuvantul cu diacritice: hánță hánțe
Cuvantul fara diacritice: hanta

Definitie: hanță (hanțe), substantiv feminin – 1. Cîrpă, zdreanță. – 2. Haină zdrențuită. – 3. Gură, limbă. – 4. Femeie stricată. – 5. Cățeluș. – 6. Om zăpăcit, aiurit. Creație expresivă, conform fleoarță, treanță, hoandră, cu aceleași sensuri. După DAR, ar fi o contaminare a lui handră cu sdreanță. Drăganu, Dacor., III, 708, pleacă de la săs. hânts „vedenie, arătare”; Candrea, de la rut. hanca „gloabă, mîrțoagă” conform Scriban. Hanț, substantiv neutru (cadavru; mîrțoagă; bucată; Trans., fîșie) trebuie să fie doar o varianta – Derivat hănțui, verb (a sfîrteca), pe care Cihac, II, 134, îl pune în legătură cu ceh. hantovati „a face pe măcelarul”; hănțălui, verb (Bucovina, a deranja, a importuna); hănțău, substantiv neutru (masa celui care face căruțe); hănțușcă, substantiv feminin (șmecheră, golancă); hoancă (var. hoantă, hoanghină, hoarcă), substantiv feminin (babă); hoarță, substantiv feminin (hîrb), conform fleoarță; honțăni, verb (a se agita). – Din rom. pare a proveni rut. hance (Miklosich, Wander., 16).