Definitie Horn - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Horn, hornuri, substantiv neutru
1. Parte a cosului de fum la o casa, constituita din canalul ingropat in zidarie (si din portiunea iesita in afara prin acoperis); prin extensiune intregul cos de fum al unei case.
2. Partea de deasupra vetrei taranesti prin care trece fumul in pod sau direct afara; cos (la cladiri).
3. (Alpinism) Spatiu ingust dintre doi pereti de stanca paraleli si inalti.
4. (Geologie) Relief cu aspect de piramida triunghiulara caracteristic regiunilor alpine, care se formeaza in urma intersectarii peretilor circurilor glaciare. – Din limba ucraineana Horn.

Varianta definitie 2: Horn substantiv neutru
1. relief cu aspect de piramida triunghiulara in regiunile alpine, in urma intersectarii peretilor circurilor glaciare.
2. (alp.) spatiu ingust dintre doi pereti de stanca paraleli si inalti. (< limba germana Horn, franceza horn)

Varianta definitie 3: Horn substantiv verifica cuvantul: cos.

Varianta definitie 4: Horn substantiv neutru, pf. hornuri

Varianta definitie 5: Horn -Uri n. popular Constructie deasupra vetrei care trage fumul din cuptor, canalizandu-l in hogeag. /<ucr. horn

Varianta definitie 6: Horn substantiv neutru (Geol.) Relief cu aspect de piramida triunghiulara caracteristic regiunilor alpine, care se formeaza in urma intersectarii peretilor circurilor glaciare; karling. [Conform: limba germana Horn, franceza horn].

Varianta definitie 7: Horn (hornuri), substantiv neutru –
1. Parte a cosului de fum. –
2. Parte superioara la soba facuta din caramizi. –
3. (Trans.) Horn. – Varianta hoarna.
Germ.
Horn, prin intermediul rut. horn (DAR), conform pol. horno, rut. gorn (Tiktin). – Derivat hornoi (var. horloi, (h)urloi), substantiv neutru (cos, horn; teava, conducta); hornar, substantiv masculin (cosar).