Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Horn

1 * Cuvantul cu diacritice: horn
Cuvantul fara diacritice: horn

Definitie: HORN, hornuri, substantiv neutru 1. Parte a coșului de fum la o casă, constituită din canalul îngropat în zidărie (și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș); prin extensiune întregul coș de fum al unei case. 2. Partea de deasupra vetrei țărănești prin care trece fumul în pod sau direct afară; coș (la clădiri). 3. (Alpinism) Spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți. 4. (Geologie) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereților circurilor glaciare. – Din limba ucraineana horn.

2 * Cuvantul cu diacritice: horn
Cuvantul fara diacritice: horn

Definitie: HORN substantiv neutru 1. relief cu aspect de piramidă triunghiulară în regiunile alpine, în urma intersectării pereților circurilor glaciare. 2. (alp.) spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți. (< limba germana Horn, franceza horn)

3 * Cuvantul cu diacritice: horn
Cuvantul fara diacritice: horn

Definitie: HORN substantiv verifica cuvantul: coș.

4 * Cuvantul cu diacritice: horn
Cuvantul fara diacritice: horn

Definitie: horn substantiv neutru, pf. hornuri

5 * Cuvantul cu diacritice: horn
Cuvantul fara diacritice: horn

Definitie: HORN -uri n. popular Construcție deasupra vetrei care trage fumul din cuptor, canalizându-l în hogeag. limba ucraineana horn

6 * Cuvantul cu diacritice: horn
Cuvantul fara diacritice: horn

Definitie: HORN substantiv neutru (Geol.) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereților circurilor glaciare; karling. [Conform: limba germana Horn, franceza horn].

7 * Cuvantul cu diacritice: horn hórnuri
Cuvantul fara diacritice: horn

Definitie: horn (hornuri), substantiv neutru – 1. Parte a coșului de fum. – 2. Parte superioară la soba făcută din cărămizi. – 3. (Trans.) Horn. – Varianta hoarnă. Germ. Horn, prin intermediul rut. horn (DAR), conform pol. horno, rut. gorn (Tiktin). – Derivat hornoi (var. horloi, (h)urloi), substantiv neutru (coș, horn; țeavă, conductă); hornar, substantiv masculin (coșar).