Varianta definitie 1: Hir interjectie – Exprima ideea de scrisnet. – Varianta hor, hur.
Creatie expresiva, conform limba latina hirrire „despre ciini, a mirii”, sp. chirriar. – Derivat hirii, verb (a scirtii, a scrisni, a mirii), conform cirii, mirii, sfirii (dupa Cihac, II, 504, din mag. herregni „a mirii”); hiriitor, adjectiv (care hiriie); hiriitoare, substantiv feminin (jucarie, morisca, zbirniitoare); hiriiala, substantiv feminin (miriit; tuse, magareasca); hiriitura, substantiv feminin (scrisnet, miriit); hirghi, verb (a scrisni); hirgoi, substantiv neutru (bizoi al cimpoiului), care dupa Draganu, Dacor., III, 718, provine din mag. hörgö „horcaiala”; hirghe (var. hirghie), substantiv feminin (decrepitudine, horcaiala); hirca, substantiv feminin (cobe, tifna; rabla, vechitura, hirb; teasta, craniu), cu sufix -ca, conform dupca, hapca, japca, sau formatie regresiva de la verb hircii (dupa Cihac, II, 135 din limba slava (veche) charakati „a tusi”; pentru DAR, din limba slava (veche) *chyrka, de la chyrĭ „boala”, conform hira; dupa Draganu, Dacor., III, 1088, in loc de *hirbca, dim. al lui hirb, dupa Diculescu, Elementele, 476, din limba greaca (veche) ὔρχα „oala”; hircii, verb (a respira horcait; a gifii; a scarpina, a freca), conform hirii, hircii, horcai si de asemenea bulgara harkam „a sforai”, limba sarba: hrkati „a sforai”, limba rusa chorkatĭ „a freca” etcetera); hirciiala, substantiv feminin (horcait); hirciitura, substantiv feminin (horcait); hircota, substantiv feminin (prostituata); hirla, substantiv feminin (scroafa batrina), cu l expresiv; hirlog, substantiv masculin (porc batrin); horai, verb (Mold., a sforai); horaiala (var. horaitura), substantiv feminin (Mold., sforait); horcai, verb (a sforai; a respira horcait), conform hircii (dupa Conev 91 din bulgara harkam, de unde mr. harchescu, conform megl. arcatesc); horcaiala (var. horcaitura), substantiv feminin (sforait; horcait); horcaitor, adjectiv (care horcaie); horcaila, substantiv masculin (persoana care sforaie); horcani (var. horconi, horcoti), verb (a sforai); horhai (var. harhai, horhoti), verb (a se foi, a se agita, a se misca; a gresi), conform forfoti (dupa Cihac, II, 506 si DAR din mag. horholni „a linia”); horhot, substantiv neutru (larma, zgomot); horhotina (var. horholina), substantiv feminin (prostituata), pe care Pascu, Arch.
Rom., VII, 559, il der. din rut. hohol’; horholi, verb (Trans., a impodobi, a infrumuseta), conform corcoli; hura, substantiv feminin (cearta, scandal; multime, forfota), conform hira; hurutui, verb (Trans., a goni pasarile din curte); hurc, substantiv neutru (bataie, gonire a animalelor, la vinatoare), conform hirca (numele vine de la zgomotul presupus de gonirea animalelor, la vinatoare; formal, trebuie plecat de la *hurca, cu sing. refacut); hurcui, verb (a goni animalele la vinatoare); hurcuiala, substantiv feminin (gonire; vinatoare); hurui (var. urui, hurdui), verb (a scirtii, a scrisni); huruitoare, substantiv feminin (morisca, zbirniitoare); hur(d)uitura, substantiv feminin (scrisnet, zgomot); hurduca (var. hurducai), verb (a scrisni; a face zgomot; a scutura, a zgiltii), pe care Cihac, I, 144, il pune in legatura cu ceh. hurt „zgomot”; hurducatura, substantiv feminin (scrisnet); hurduc-burduc (var. hurdu(f)-burdu(f), hurduz-burduz), adverb (pe brinci); hardughie, substantiv feminin (ruina, cladire mare si darapanata), der. de la hurduca precum hirghie de la hirii (dupa Scriban, din limba neogreaca: χαρτουργία „fabrica de hirtie”, ipoteza putin convingatoare); hardughi, verb reflexiv (a sta sa cada; a decadea; a slabi, a imbatrini). – Conform: hira.
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 4 litere. Cuvantul incepe cu litera "h" si se termina cu litera "r" Sufix: -că, cf. dupcă, hapcă, japcă, sau formație regresivă de la vb. hîrcîi (după Cihac, II, 135 din sl. charakati „a tuși”; pentru DAR, din sl. *chyrka, de la chyrĭ „boală”, cf. hîră; după Drăganu, Dacor., III, 1088, în loc de *hîrbcă, dim. al lui hîrb, după Diculescu, Elementele, 476, din gr. ὔρχα „oală”; hîrcîi, vb. (a respira horcăit; a gîfîi; a scărpina, a freca), cf. hîrîi, hîrcîi, horcăi și de asemenea bg. hărkam „a sforăi”, sb. hrkati „a sforăi”, rus. chorkatĭ „a freca” etc.); hîrcîială, s.f. (horcăit); hîrcîitură, s.f. (horcăit); hîrcotă, s.f. (prostituată); hîrlă, s.f. (scroafă bătrînă), cu l expresiv; hîrlog, s.m. (porc bătrîn); horăi, vb. (Mold., a sforăi); horăială (var. horăitură), s.f. (Mold., sforăit); horcăi, vb. (a sforăi; a respira horcăit), cf. hîrcîi (după Conev 91 din bg. hărkam, de unde mr. hărchescu, cf. megl. arcătesc); horcăială (var. horcăitură), s.f. (sforăit; horcăit); horcăitor, adj. (care horcăie); horcăilă, s.m. (persoană care sforăie); horcăni (var. horconi, horcoti), vb. (a sforăi); horhăi (var. hărhăi, horhoti), vb. (a se foi, a se agita, a se mișca; a greși), cf. forfoti (după Cihac, II, 506 și DAR din mag. horholni „a linia”); horhot, s.n. (larmă, zgomot); horhotină (var. horholină), s.f. (prostituată), pe care Pascu, Arch. Rom., VII, 559, îl der. din rut. hohol’; horholi, vb. (Trans., a împodobi, a înfrumuseța), cf. corcoli; hură, s.f. (ceartă, scandal; mulțime, forfotă), cf. hîră; hurutui, vb. (Trans., a goni păsările din curte); hurc, s.n. (bătaie, gonire a animalelor, la vînătoare), cf. hîrcă (numele vine de la zgomotul presupus de gonirea animalelor, la vînătoare; formal, trebuie plecat de la *hurcă, cu sing. refăcut); hurcui, vb. (a goni animalele la vînătoare); hurcuială, s.f. (gonire; vînătoare); hurui (var. urui, hurdui), vb. (a scîrțîi, a scrîșni); huruitoare, s.f. (morișcă, zbîrnîitoare); hur(d)uitură, s.f. (scrîșnet, zgomot); hurduca (var. hurducăi), vb. (a scrîșni; a face zgomot; a scutura, a zgîlțîi), pe care Cihac, I, 144, îl pune în legătură cu ceh. hurt „zgomot”; hurducătură, s.f. (scrîșnet); hurduc-burduc (var. hurdu(f)-burdu(f), hurduz-burduz), adv. (pe brînci); hardughie, s.f. (ruină, clădire mare și dărăpănată), der. de la hurduca precum hîrghie de la hîrîi (după Scriban, din ngr. χαρτουργία „fabrică de hîrtie”, ipoteză puțin convingătoare); hardughi, vb. refl. (a sta să cadă; a decădea; a slăbi, a îmbătrîni). – Cf. hîră.
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
