Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Hîr

1 * Cuvantul cu diacritice: hîr
Cuvantul fara diacritice: hir

Definitie: hîr interjectie – Exprimă ideea de scrîșnet. – Varianta hor, hur. Creație expresivă, conform limba latina hirrire „despre cîini, a mîrîi”, sp. chirriar. – Derivat hîrîi, verb (a scîrțîi, a scrîșni, a mîrîi), conform cîrîi, mîrîi, sfîrîi (după Cihac, II, 504, din mag. herregni „a mîrîi”); hîrîitor, adjectiv (care hîrîie); hîrîitoare, substantiv feminin (jucărie, morișcă, zbîrnîitoare); hîrîială, substantiv feminin (mîrîit; tuse, măgărească); hîrîitură, substantiv feminin (scrîșnet, mîrîit); hîrghi, verb (a scrîșni); hîrgoi, substantiv neutru (bîzoi al cimpoiului), care după Drăganu, Dacor., III, 718, provine din mag. hörgö „horcăială”; hîrghe (var. hîrghie), substantiv feminin (decrepitudine, horcăială); hîrcă, substantiv feminin (cobe, țîfnă; rablă, vechitură, hîrb; țeastă, craniu), cu sufix -că, conform dupcă, hapcă, japcă, sau formație regresivă de la verb hîrcîi (după Cihac, II, 135 din limba slava (veche) charakati „a tuși”; pentru DAR, din limba slava (veche) chyrka, de la chyrĭ „boală”, conform hîră; după Drăganu, Dacor., III, 1088, în loc de hîrbcă, dim. al lui hîrb, după Diculescu, Elementele, 476, din limba greaca (veche) ὔρχα „oală”; hîrcîi, verb (a respira horcăit; a gîfîi; a scărpina, a freca), conform hîrîi, hîrcîi, horcăi și de asemenea bulgara hărkam „a sforăi”, limba sarba: hrkati „a sforăi”, limba rusa chorkatĭ „a freca” etcetera); hîrcîială, substantiv feminin (horcăit); hîrcîitură, substantiv feminin (horcăit); hîrcotă, substantiv feminin (prostituată); hîrlă, substantiv feminin (scroafă bătrînă), cu l expresiv; hîrlog, substantiv masculin (porc bătrîn); horăi, verb (Mold., a sforăi); horăială (var. horăitură), substantiv feminin (Mold., sforăit); horcăi, verb (a sforăi; a respira horcăit), conform hîrcîi (după Conev 91 din bulgara hărkam, de unde mr. hărchescu, conform megl. arcătesc); horcăială (var. horcăitură), substantiv feminin (sforăit; horcăit); horcăitor, adjectiv (care horcăie); horcăilă, substantiv masculin (persoană care sforăie); horcăni (var. horconi, horcoti), verb (a sforăi); horhăi (var. hărhăi, horhoti), verb (a se foi, a se agita, a se mișca; a greși), conform forfoti (după Cihac, II, 506 și DAR din mag. horholni „a linia”); horhot, substantiv neutru (larmă, zgomot); horhotină (var. horholină), substantiv feminin (prostituată), pe care Pascu, Arch. Rom., VII, 559, îl der. din rut. hohol’; horholi, verb (Trans., a împodobi, a înfrumuseța), conform corcoli; hură, substantiv feminin (ceartă, scandal; mulțime, forfotă), conform hîră; hurutui, verb (Trans., a goni păsările din curte); hurc, substantiv neutru (bătaie, gonire a animalelor, la vînătoare), conform hîrcă (numele vine de la zgomotul presupus de gonirea animalelor, la vînătoare; formal, trebuie plecat de la hurcă, cu sing. refăcut); hurcui, verb (a goni animalele la vînătoare); hurcuială, substantiv feminin (gonire; vînătoare); hurui (var. urui, hurdui), verb (a scîrțîi, a scrîșni); huruitoare, substantiv feminin (morișcă, zbîrnîitoare); hur(d)uitură, substantiv feminin (scrîșnet, zgomot); hurduca (var. hurducăi), verb (a scrîșni; a face zgomot; a scutura, a zgîlțîi), pe care Cihac, I, 144, îl pune în legătură cu ceh. hurt „zgomot”; hurducătură, substantiv feminin (scrîșnet); hurduc-burduc (var. hurdu(f)-burdu(f), hurduz-burduz), adverb (pe brînci); hardughie, substantiv feminin (ruină, clădire mare și dărăpănată), der. de la hurduca precum hîrghie de la hîrîi (după Scriban, din limba neogreaca: χαρτουργία „fabrică de hîrtie”, ipoteză puțin convingătoare); hardughi, verb reflexiv (a sta să cadă; a decădea; a slăbi, a îmbătrîni). – Conform: hîră.