Ia
Definitie, sens si explicatie
1Ia interjectie
1. Cuvant prin care se atrage atentia ascultatorului asupra unui indemn care i se va adresa; ian!
2. Iata! iaca1! uite! vezi! ian! ♢ Expresie Ia asa = numai asa, fara nici o intentie precisa.
3. Arata indiferenta fata de ceea ce urmeaza.
4. Introduce un raspuns.
Unde te duci? – Ia, pana la colt.
Conform: bulgara j a.
1. Cuvant prin care se atrage atentia ascultatorului asupra unui indemn care i se va adresa; ian!
2. Iata! iaca1! uite! vezi! ian! ♢ Expresie Ia asa = numai asa, fara nici o intentie precisa.
3. Arata indiferenta fata de ceea ce urmeaza.
4. Introduce un raspuns.
Unde te duci? – Ia, pana la colt.
Conform: bulgara j a.
2-Ia suf. „a trece printr-o stare”, „a produce ceva”, „a actiona prin intermediul”. (< franceza -ier, conform lat. -iare)
3Ia interjectie verifica cuvantul: poftim!
4Ia interjectie verifica cuvantul: iata, uite, vezi.
5Ia interjectie
6Ia interjectie 1) (indeamna la o actiune) Ia ada niste lemne. 2) (atrage atentia celui caruia i se adreseaza) Iata. Ia, ce se face afara. 3) (intensifica sensul celor spuse) Ia, copil destept! 4) (introduce un raspuns) - Unde te duci? - Ia, pana la magazin. [Monosilabic] /conform bulgara ja
7Ia conjunctie: (reg., cuvant invechit) sau ... sau, ori ... ori.
8Ia interjectie – Serveste pentru a atrage atentie.
Creatie spontana.
Coincide cu limba slava (veche) ja „si”, limba sarba:, cr. ja „asa” (Cihac, Ii, 145, credea ca rom. provenea din limba slava (veche)), mag. he (sursa a rom., dupa Pascu, Ii, 95), limba albaneza ja, conform sard. ea „iata”.
Dupa Philippide, Ii, 717, este o reducere de la iacà.
Multe varianta: ian(i), iane, ien(e), mai ales in Mold.; iaca, interjectie (de la ia-ca, deoarece ia a fost interpretat ca un imperativ ia (uita-te) ca, interpretare gresita care apare si la haide, s.v. (dupa Diez, I, 161, iaca provine din limba latina ecce, ca limba italiana ecco; dupa Philippide, Principii, 92; Iordan, Dift., 49; Rew 2822 si Buescu, Rpf, Ii, 331, din limba latina eccam, conform Pascu, I, 102, mr. iaca; dupa Philippide, Ii, 717 din limba latina eccum; dupa Scriban, din limba sarba: jako „imediat”): iacata, interjectie (iata), in loc de iaca-te, cu aceeasi interpretate a interjectie ca verb (dupa Candrea, prin incrucisarea lui iaca cu iata); iata, interjectie pare reducere a lui ia uite, conform formulele vulg. ioite, iote, iete, ieta (dupa Dar, Candrea si Scriban, din limba slava (veche) eto, bulgara jato, conform limba albaneza jatë; conform Procopovici, Dacor., X, 72-79).
Interpretarea generalizata a lui iata, varianta iacata, ca verb a condus la formarea unei serii de hibride gramaticale; ia(ca)ta-ma, ia(ca)ta-te etcetera Aceasta schimbare de categorie se explica usor, mai ales daca se are in vedere o mofonie cu ia, imperativ de la a lua.
Creatie spontana.
Coincide cu limba slava (veche) ja „si”, limba sarba:, cr. ja „asa” (Cihac, Ii, 145, credea ca rom. provenea din limba slava (veche)), mag. he (sursa a rom., dupa Pascu, Ii, 95), limba albaneza ja, conform sard. ea „iata”.
Dupa Philippide, Ii, 717, este o reducere de la iacà.
Multe varianta: ian(i), iane, ien(e), mai ales in Mold.; iaca, interjectie (de la ia-ca, deoarece ia a fost interpretat ca un imperativ ia (uita-te) ca, interpretare gresita care apare si la haide, s.v. (dupa Diez, I, 161, iaca provine din limba latina ecce, ca limba italiana ecco; dupa Philippide, Principii, 92; Iordan, Dift., 49; Rew 2822 si Buescu, Rpf, Ii, 331, din limba latina eccam, conform Pascu, I, 102, mr. iaca; dupa Philippide, Ii, 717 din limba latina eccum; dupa Scriban, din limba sarba: jako „imediat”): iacata, interjectie (iata), in loc de iaca-te, cu aceeasi interpretate a interjectie ca verb (dupa Candrea, prin incrucisarea lui iaca cu iata); iata, interjectie pare reducere a lui ia uite, conform formulele vulg. ioite, iote, iete, ieta (dupa Dar, Candrea si Scriban, din limba slava (veche) eto, bulgara jato, conform limba albaneza jatë; conform Procopovici, Dacor., X, 72-79).
Interpretarea generalizata a lui iata, varianta iacata, ca verb a condus la formarea unei serii de hibride gramaticale; ia(ca)ta-ma, ia(ca)ta-te etcetera Aceasta schimbare de categorie se explica usor, mai ales daca se are in vedere o mofonie cu ia, imperativ de la a lua.