Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ia

1 * Cuvantul cu diacritice: ia
Cuvantul fara diacritice: ia

Definitie: IA interjectie 1. Cuvânt prin care se atrage atenția ascultătorului asupra unui îndemn care i se va adresa; ian 2. Iată iacă¹ uite vezi ian ♢ Expresie Ia așa = numai așa, fără nici o intenție precisă. 3. Arată indiferența față de ceea ce urmează. 4. Introduce un răspuns. Unde te duci? – Ia, până la colț. Conform: bulgara j a.

2 * Cuvantul cu diacritice: -iá
Cuvantul fara diacritice: ia

Definitie: -IA suf. „a trece printr-o stare”, „a produce ceva”, „a acționa prin intermediul”. (< franceza -ier, conform lat. -iare)

3 * Cuvantul cu diacritice: ia
Cuvantul fara diacritice: ia

Definitie: IA interjectie verifica cuvantul: poftim

4 * Cuvantul cu diacritice: ia
Cuvantul fara diacritice: ia

Definitie: IA interjectie verifica cuvantul: iată, uite, vezi.

5 * Cuvantul cu diacritice: ia
Cuvantul fara diacritice: ia

Definitie: ia interjectie

6 * Cuvantul cu diacritice: ia
Cuvantul fara diacritice: ia

Definitie: IA interjectie 1) (îndeamnă la o acțiune) Ia adă niște lemne. 2) (atrage atenția celui căruia i se adresează) Iată. Ia, ce se face afară. 3) (intensifică sensul celor spuse) Ia, copil deștept 4) (introduce un răspuns) - Unde te duci? - Ia, până la magazin. [Monosilabic] /conform bulgara ja

7 * Cuvantul cu diacritice: ia
Cuvantul fara diacritice: ia

Definitie: ia conjunctie: (reg., cuvant invechit) sau ... sau, ori ... ori.

8 * Cuvantul cu diacritice: ia
Cuvantul fara diacritice: ia

Definitie: ia interjectie – Servește pentru a atrage atenție. Creație spontană. Coincide cu limba slava (veche) ja „și”, limba sarba:, cr. ja „așa” (Cihac, II, 145, credea că rom. provenea din limba slava (veche)), mag. he (sursă a rom., după Pascu, II, 95), limba albaneza ja, conform sard. ea „iată”. După Philippide, II, 717, este o reducere de la iacà. Multe varianta: ian(i), iane, ien(e), mai ales în Mold.; iacă, interjectie (de la ia-că, deoarece ia a fost interpretat ca un imperativ ia (uită-te) că, interpretare greșită care apare și la haide, s.v. (după Diez, I, 161, iacă provine din limba latina ecce, ca limba italiana ecco; după Philippide, Principii, 92; Iordan, Dift., 49; REW 2822 și Buescu, RPF, II, 331, din limba latina eccam, conform Pascu, I, 102, mr. iaca; după Philippide, II, 717 din limba latina eccum; după Scriban, din limba sarba: jako „imediat”): iacătă, interjectie (iată), în loc de iacă-te, cu aceeași interpretate a interjectie ca verb (după Candrea, prin încrucișarea lui iacă cu iată); iată, interjectie pare reducere a lui ia uite, conform formulele vulg. ioite, iote, iete, ietă (după DAR, Candrea și Scriban, din limba slava (veche) eto, bulgara jato, conform limba albaneza jatë; conform Procopovici, Dacor., X, 72-79). Interpretarea generalizată a lui iată, varianta iacătă, ca verb a condus la formarea unei serii de hibride gramaticale; ia(că)tă-mă, ia(că)tă-te etcetera Această schimbare de categorie se explică ușor, mai ales dacă se are în vedere o mofonie cu ia, imperativ de la a lua.