Definitie Iarbă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: IarbĂ, (2) ierburi, substantiv feminin
1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu partile aeriene verzi, subtiri si mladioase, folosite pentru hrana animalelor. ♢ Expresie Paste, murgule, iarba verde = va trebui sa astepti mult pana ti se va implini ceea ce doresti.
Din pamant, din iarba verde = cu orice pret, neaparat. ♦ Nutret verde, proaspat cosit.
2. Buruieni de tot felul. ♢ Iarba rea = A) buruiana otravitoare; B) figurat om rau, primejdios.
3. Pajiste.
4. Compuse: iarba-de-mare = planta erbacee cu frunze liniare si cu flori verzi, care creste pe fundul marii si ale carei frunze uscate sunt folosite in tapiterie; zegras (Zostera marina); iarba-broastei = mica planta acvatica, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorita petiolului lung) plutesc la suprafata apei, si cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = planta perena din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse in capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = A) planta erbacee veninoasa, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-galbui (Cynanchum vincetoxicum); B) (in basme) iarba cu putere miraculoasa, cu ajutorul careia se poate deschide orice usa incuiata; prin extensiune putere supranaturala, care poate ajuta la ceva greu de obtinut; iarba-gaii = planta erbacee cu frunze dintate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarba-creata = izma-creata; iarba-deasa = planta erbacee cu tulpini subtiri, cu frunze inguste si flori verzi, dispuse in panicule (Poa nemoralis); iarba-grasa = planta erbacee cu tulpina ramificata si intinsa pe pamant, cu frunze carnoase, lucioase si flori galbene (Portulaca oleracea); iarba-mare = planta erbacee cu tulpina paroasa si ramificata, cu frunze mari si flori galbene (Inula helenium); iarba-alba = planta erbacee ornamentala cu frunzele vargate cu linii verzi si albe-rosietice sau galbui (Phalaris arundinacea); iarba-canarasului = planta erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui si semintele galbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarba-albastra = planta erbacee cu frunzele ingramadite la baza tulpinii si cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = planta erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-campului = planta erbacee cu tulpinile noduroase si cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarba-neagra = A) planta erbacee cu frunze dintate si cu flori brune-purpurii pe dinafara si galbene-verzui pe dinauntru (Scrophularia alata); B) arbust cu frunze mici liniare si flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse si cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarba-rosie = planta erbacee cu tulpina rosiatica, cu frunze nedivizate, lanceolate si cu flori galbene dispuse in capitule; (popular) carligioara (Bidens cernuus); iarba-sarpelui = A) planta erbacee cu frunze lanceolate, paroase, cu flori albastre, rar rosii sau albe (Echium vulgare); B) planta cu tulpina paroasa, cu flori albastre sau rosietice (Veronica latifolia); C) broscarita; iarba-soparlelor = planta erbacee cu rizom gros, carnos, cu tulpina terminata in spic, cu frunze ovale si flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarba-stelata = planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu frunze pe fata superioara si pe margini paroase si cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarba-de-Sudan = planta cu tulpina inalta, cu frunze lungi, cultivata ca planta furajera (Sorghum halepense).
5. Praf de pusca. – Limba Latina Herba.

Varianta definitie 2: IarbĂ substantiv verifica cuvantul: praf de pusca, pulbere.

Varianta definitie 3: IarbĂ substantiv (BOTANICA) iarba-broastei (Hydrocharis mor-sus-ranae) = (regional) limba-broastei, muscatul-broastelor; iarba-canarasului (Phalaris canariensis) = (regional) mei-lung, meiul-canarilor; iarba-ciutei (Doronicum austriacum) = (regional) iarba-caprioarei, iarba-lupului; iarba-cainelui (Cynodon dactylon) = pir-de-telina, pir-gros, (regional) costrei, curcubeu, pirau, iarba-vantului, iarba-caineasca; iarba-campului (Agrostis alba sau stolonifera) = (regional) paius, iarba-vantului; iarba-fiarelor (Cynanchum vincetoxicum) = (regional) brilioanca, randunita; iarba-gaii (Picris hieracioides) = (regional) amaruta; iarba-osului (Helianthemum chemaecistus, vulgare etcetera) = (regional) ferastrau, malaoi, ruja; iarba-sfantului-Ioan (Salvia sclarea) = (regional) serlai; iarba-sarpelui = A) (Veronica latifolia) (regional) soparlita, ventrilica; B) (Echium vulgare) (rar) viperina, (regional) ochiul-matei; iarba-alba (Phalaris arundina-cea) = (regional) ierbaluta, panglici (plural), panglicuta, iarba-boierului, iarba-creata; iarba-de-lingoare (Lysimachia punctata) = (regional) galbenele (plural), floare-de-lingoare, marul-cucului, radacina-de-lingoare; iarba-de-mare = zegras; iarba-de-ureche (Sedum maximum) = (regional) oloisa, verzisoara, iarba-grasa; iarba-dulce (Polypodium vulgare) = (regional) spasul-dracului; iarba-grasa (Portulaca oleracea) = (regional) grasita, porcina, iarba-de-gradina; iarba-mare = A) (Inula helenium) (regional) oman, toaie; B) (Stellaria holostea) (regional) coada-de-gaina; iarba-puturoasa (Bifora radians) = puciogna, (regional) scarisor, buruiana-pucioasa, buruiana-puturoasa; iarba-rosie = A) (Polygonum persicaria) (regional) iarba-puricelui; B) (Bidens cenuus) (regional) carligioara; iarba-usturoasa (Teucri-um scordium) = (regional) dumbet, ustoroi-de-lac.

Varianta definitie 4: Iarba substantiv feminin, g.-d. art. ierbii; (buruieni) plural ierburi

Varianta definitie 5: IarbĂ ierburi f. 1) Orice planta erbacee (salbatica) cu frunze verzi si flexibile (care serveste, de regula, drept hrana pentru animale). ♢ --creata menta. -a dracului tutun. - rea a) iarba otravitoare; b) iarba care invadeaza culturile, impiedicandu-le sa creasca. -a-fiarelor planta erbacee otravitoare cu tulpina erecta, avand frunze opuse alungite si flori albe, galbui sau verzui. --grasa planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze carnoase lucioase si flori albe sau galbene, folosita in scopuri medicinale. --de-Sudan planta erbacee exotica, cu tulpina erecta inalta, cu frunze inguste si lungi, cultivata pentru furaj. 2) la plural Plante erbacee de tot felul; ierbarie. ♢ CaTa frunza si - in numar extrem de mare. A cauta (ceva sau Pe cineva) ca -a cea de leac a cauta insistent ceva sau pe cineva. 3) la sing.
Vegetatie naturala sau cultivata de plante erbacee (de obicei de aceeasi specie) marunte si dese. 4) Nutret din astfel de plante erbacee proaspat cosite. [G.-D. Ierbii] /<lat. herba

Varianta definitie 6: Iarba substantiv feminin –
1. Nume generic dat plantelor folosite pentru hrana animalelor. –
2. Pajiste, gazon. –
3. Planta. –
4. Planta medicinala, leac. –
5. Praf de pusca.
Mr., megl. iarba, istr. iorbe.
Limba Latina hĕrba (Puscariu 757; Candrea-Dens., 796; REW 4109; DAR), conform limba italiana, prov. erba, franceza herbe, sp. hierba, port. herva).
Forma de plural ierbi, in mod traditional si ierburi, formatie moderna care tinde sa o substituie pe cea anterioara.
Puscariu 757 (urmat de Meyer-Lübke, Schicksal des limba latina Neutrums, 58 si Caragata, BF, III, 39), crede ca ierburi este in realitate plural *ervŏra, de la ervum; opinie gresita, intrucit astfel de formatiuni sint frecvente in rom., conform treaba, plural trebi si treburi; ceata, plural cete si ceturi; tratament care se explica prin nuanta colectiva de -uri (conform si Graur, BL, V, 64).
Derivat ierbarie, substantiv feminin (plante ierboase, buruieni; provizie de praf de pusca); ierbot(ac)ina, substantiv feminin (balarie); ierbar, substantiv neutru (rumen, despartitura la stomacul ierbivorelor; colectie de plante); ierbar, adjectiv (care are multa iarba); ierbarit, substantiv neutru (impozit pe locurile de pasune; impozit pe vinzarea de cai sau de vite); ierbos, adjectiv (cu iarba; erbacee); inierba, verb (a creste iarba; a trata vitele bolnave cu spinz sau cu alte plante medicinale; reflexiv, a mina).
Ierbar are dubletul neol. erbar, substantiv neutru (colectie de plante), conform erbivor, adjectiv , din franceza herbivore.