Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Iarnă

1 * Cuvantul cu diacritice: iárnă
Cuvantul fara diacritice: iarna

Definitie: IARNĂ, ierni, substantiv feminin 1. Anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă și precedă primăvara, cuprins între solstițiul de la 22 decembrie și echinocțiul de la 21 martie. ♢ Locutiune adjectiv De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna. ♢ Locutiune adverb De cu iarnă = fiind încă iarnă. ♦ (Adverbial; în forma iarna) În timpul iernii. 2. Figurativ An. – Limba Latina hiberna [tempora].

2 * Cuvantul cu diacritice: iárnă
Cuvantul fara diacritice: iarna

Definitie: IARNĂ substantiv sezonul limba albaneza

3 * Cuvantul cu diacritice: iárnă
Cuvantul fara diacritice: iarna

Definitie: iarnă substantiv feminin, g.-d. art. iernii; plural ierni

4 * Cuvantul cu diacritice: iárnă ierni
Cuvantul fara diacritice: iarna

Definitie: IARNĂ ierni f. Anotimpul cel mai friguros al anului care urmează după toamnă și cuprinde lunile decembrie, ianuarie și ferbuarie. ♢ Astă-- iarna trecută. La - în timpul iernii viitoare. De - a) necesar pentru iarnă; b) care are loc în acest anotimp. De cu - încă din timpul iernii. Iarna n-o mănâncă lupii iarna nu trece fără geruri și viscole. [G.-D. iernii] limba latina hibernum

5 * Cuvantul cu diacritice: iárnă iérni
Cuvantul fara diacritice: iarna

Definitie: iarnă (ierni) substantiv feminin – Anotimpul cel mai friguros, între toamnă și primăvară. Mr. iar(n)ă, megl. iarnă, istr. iǫrnę. Limba Latina (tempora) hiberna (Diez, I, 239; Pușcariu 758; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 800; REW 4126; DAR), conform limba italiana (in)verno, franceza hiver, sp. invierno, port. inverno. Pl. ierne e cuvant invechit Derivat ierna, verb (a petrece iarna; a fi iarnă; a paște vitele în timpul iernii), care poate de asemenea reprezenta direct limba latina hibernāre, conform mr. arnedz (Pușcariu 768; DAR); iernător, adjectiv (care iernează); iernat, substantiv neutru (faptul de a ierna); iernăreț, adjectiv (de iarnă); iernos, adjectiv (de iarnă); iernatic, adjectiv (de iarnă); iernoșa, verb reflexiv (a se apropia iarna); înierna, verb (a ierna; a începe să se facă frig); desierna, verb (a se apropia primăvara).