Definitie Iarnă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: IarnĂ, ierni, substantiv feminin
1. Anotimpul cel mai friguros, care urmeaza dupa toamna si preceda primavara, cuprins intre solstitiul de la 22 decembrie si echinoctiul de la 21 martie. ♢ Locutiune adjectiv De iarna = necesar in timpul iernii; care se face iarna. ♢ Locutiune adverb De cu iarna = fiind inca iarna. ♦ (Adverbial; in forma iarna) În timpul iernii.
2. Figurativ An. – Limba Latina Hiberna [tempora].

Varianta definitie 2: IarnĂ substantiv sezonul limba albaneza

Varianta definitie 3: Iarna substantiv feminin, g.-d. art. iernii; plural ierni

Varianta definitie 4: IarnĂ ierni f.
Anotimpul cel mai friguros al anului care urmeaza dupa toamna si cuprinde lunile decembrie, ianuarie si ferbuarie. ♢ Asta-- iarna trecuta. La - in timpul iernii viitoare. De - a) necesar pentru iarna; b) care are loc in acest anotimp. De cu - inca din timpul iernii. Iarna n-o manaNca lupii iarna nu trece fara geruri si viscole. [G.-D. Iernii] /<lat. hibernum

Varianta definitie 5: Iarna (ierni) substantiv feminin – Anotimpul cel mai friguros, intre toamna si primavara.
Mr. iar(n)a, megl. iarna, istr. iǫrnę.
Limba Latina (tempora) hiberna (Diez, I, 239; Puscariu 758; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 800; REW 4126; DAR), conform limba italiana (in)verno, franceza hiver, sp. invierno, port. inverno.
Pl. ierne e cuvant invechit Derivat ierna, verb (a petrece iarna; a fi iarna; a paste vitele in timpul iernii), care poate de asemenea reprezenta direct limba latina hibernāre, conform mr. arnedz (Puscariu 768; DAR); iernator, adjectiv (care ierneaza); iernat, substantiv neutru (faptul de a ierna); iernaret, adjectiv (de iarna); iernos, adjectiv (de iarna); iernatic, adjectiv (de iarna); iernosa, verb reflexiv (a se apropia iarna); inierna, verb (a ierna; a incepe sa se faca frig); desierna, verb (a se apropia primavara).