Ibric
Definitie, sens si explicatie
1Ibric, ibrice, substantiv neutru Vas cilindric, de metal, cu cioc si cu coada lunga, care serveste indeosebi la fiert cafeaua, ceaiul etcetera ♦ Vas de metal sau de pamant in forma de urcior, uneori ornamentat, in care se tine apa. – Din limba turca: Ibrik.
2Ibric substantiv neutru (silabe -bric), plural ibrice
3Ibric -ce n. 1) Vas de metal, cu coada lunga si cu cioc, folosit, indeosebi, pentru a fierbe cafeaua. 2) Vas de metal sau de lut asemanator cu un urcior, in care se tine apa. [Silabe I-bric] /<turc. ibrik
4Ibric (ibrice), substantiv neutru – Vas cilindric cu coada lunga. – Mr., megl. ibric.
Limba Turca: ibrik (Roesler 593; seineanu, Ii, 222; Lokotsch 894), conform limba neogreaca: ἰμπρίϰι, limba albaneza brik, bulgara, limba sarba: ibrik. – Derivat ibrictar, substantiv masculin (invechit, slujbas la curte care dadea domnitorului ibricul), din limba turca: ibriktar.
Limba Turca: ibrik (Roesler 593; seineanu, Ii, 222; Lokotsch 894), conform limba neogreaca: ἰμπρίϰι, limba albaneza brik, bulgara, limba sarba: ibrik. – Derivat ibrictar, substantiv masculin (invechit, slujbas la curte care dadea domnitorului ibricul), din limba turca: ibriktar.