Idilă
Definitie, sens si explicatie
1Idilă, idile, substantiv feminin Specie de poezie lirica si erotica din sfera poeziei bucolice, in care este prezentata, in forma optimista sau idealizata, viata si dragostea in cadrul rustic; bucolica. ♦ Iubire curata, naiva si tinereasca intre persoane de sex opus. [Varianta: Idil, -e substantiv neutru] – Din franceza Idylle.
Conform: limba germana I d y l l.
Conform: limba germana I d y l l.
2Idilă substantiv feminin
1. specie a liricii peisagiste si erotice care prezinta in chip idealizat viata oamenilor de la tara; bucolica.
2. dragoste curata, naiva, tinereasca. (< franceza idylle, limba latina idyllium, limba greaca (veche) eidyllion, mic tablou)
1. specie a liricii peisagiste si erotice care prezinta in chip idealizat viata oamenilor de la tara; bucolica.
2. dragoste curata, naiva, tinereasca. (< franceza idylle, limba latina idyllium, limba greaca (veche) eidyllion, mic tablou)
3Idilă substantiv verifica cuvantul: bucolica.
4Idila substantiv feminin, g.-d. art. idilei; plural idile
5Idilă -e f. 1) Specie poetica de dimensiuni reduse cu subiect pastoral si amoros (care a avut o larga circulatie in secolul Xviii-xix). 2) Poezie din aceasta specie in care se idealizeaza viata fara griji in sanul naturii. 3) figurat Mica aventura amoroasa si naiva (a unor tineri de sex opus). /<fr. idylle
6Idilă substantiv feminin
1. Poezie care prezinta in chip idealizat viata oamenilor de la tara; bucolica.
2. Dragoste curata, naiva, tinereasca. [Varianta idil substantiv neutru / < franceza idylle, limba latina idyllium, conform limba greaca (veche) eidyllion – mic tablou].
1. Poezie care prezinta in chip idealizat viata oamenilor de la tara; bucolica.
2. Dragoste curata, naiva, tinereasca. [Varianta idil substantiv neutru / < franceza idylle, limba latina idyllium, conform limba greaca (veche) eidyllion – mic tablou].