Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Idol

1 * Cuvantul cu diacritice: ídol
Cuvantul fara diacritice: idol

Definitie: IDOL, idoli, substantiv masculin Divinitate păgână; (concretizat) chip, figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate și constituind, în religiile politeiste, obiecte de cult religios. ♦ Figurativ Ființă sau lucru care reprezintă obiectul unui cult sau al unei mari iubiri. – Din limba slava (veche) idolŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: ídol
Cuvantul fara diacritice: idol

Definitie: IDOL substantiv verifica cuvantul: aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

3 * Cuvantul cu diacritice: ídol
Cuvantul fara diacritice: idol

Definitie: IDOL substantiv zeu.

4 * Cuvantul cu diacritice: ídol
Cuvantul fara diacritice: idol

Definitie: idol substantiv masculin, plural idoli

5 * Cuvantul cu diacritice: ídol -i
Cuvantul fara diacritice: idol

Definitie: IDOL -i m. 1) Reprezentare antropomorfă a unei divinități (în formă de statuie, imagine etcetera), constituind obiect de adorație la păgâni; divinitate păgână. 2) figurat Persoană sau lucru care este obiectul unei adorații. limba slava (veche) idolu

6 * Cuvantul cu diacritice: ídol ídoli
Cuvantul fara diacritice: idol

Definitie: idol (idoli), substantiv masculin – 1. Divinitate păgînă. – 2. Demon. – Mr., megl. idol. Ngr. εἴδωλος (Murnu 29), în parte prin intermediul limba slava (veche) idolŭ, conform bulgara idol, limba albaneza idhulj. Este popular cu al doilea sens. – Derivat idoloaică, substantiv feminin (diavoliță); idoliță, substantiv feminin (diavoliță); idolesc, adjectiv (referitor la idoli; păgîn; diabolic); idolean, adjectiv (idolatru), secolul XVII, cuvant invechit; idolniță, substantiv feminin (templu păgîn), din limba slava (veche) idolŭnica, secolul XVII; idolniciar, adjectiv (idolatru), secolul XVII., cuvant invechit; idoluslujenie, substantiv feminin (idolatrie), împrumut literar cuvant invechit, din limba slava (veche) idolosluzenije; idolatru (var. cuvant invechit idololatru), adjectiv , din franceza idolâtre și varianta din limba greaca (veche) εἰδωλολάτρης, conform Galdi 198; ido(lo)latrie, substantiv feminin (adorare a idolilor; adorație exagerată); idolatr(iz)a, verb (a venera ca pe un idol; a iubi în mod exagerat).