Ierbar
Definitie, sens si explicatie
1Ierbar1, ierbare, substantiv neutru Colectie de plante uscate, presate intre foi de hartie (sugativa), pastrate in cutii sau in mape etichetate si oranduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanica; mapa speciala in care se pastreaza o astfel de colectie. [Varianta: (rar) Herbar substantiv neutru] – Iarba + sufix -ar (dupa franceza herbier).
2Ierbar2, ierbare, substantiv neutru Una dintre cele patru despartituri ale stomacului rumegatoarelor; rumen1. – Iarba + sufix -ar.
3Ierbar substantiv neutru colectie de plante mici, uscate si presate, determinate botanic; catalog, mapa continand aceste plante. (< limba germana Herbarium)
4Ierbar substantiv verifica cuvantul: rumen.
5Ierbar (bot., anat.) substantiv neutru (silabe ie-), plural ierbare
6Ierbar1 -e n. 1) Colectie de plante (intregi sau unele organe ale lor) uscate si presate, mai ales, intre foi de hartie. 2) Mapa, cutie in care se pastreaza o astfel de colectie. /<fr. herbier
7Ierbar2 -e n. (la animalele rumegatoare) Diviziune (mai mare) a stomacului unde se macereaza alimentele; rumen. /iarba + suf. -ar
8Ierbar substantiv neutru Colectie de plante mici, uscate si presate, determinate din punct de vedere botanic; catalog, mapa care contine aceste plante. [Varianta herbar substantiv neutru / conform limba germana Herbarium, franceza herbier].