Definitie Iereu - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Iereu substantiv masculin (silabe ie-), art. iereul; plural ierei, art. iereii

Varianta definitie 2: Iereu, ierei, substantiv masculin (invechit) preot.

Varianta definitie 3: Iereu (ierei), substantiv masculin – Sacerdot. – Varianta (invechit) erei.
Gr. ἱερεύς, in parte prin intermediul limba slava (veche) (bg.) jerei. – Comp. ierarh, substantiv masculin (arhiereu), din limba greaca (veche) ἱεράρχης sau limba slava (veche) ijerarŭchŭ; ierarhic, adjectiv , din franceza hierarchique; ierarhie, substantiv feminin, din limba neogreaca: ἱεραρχία, conform Galdi 198; ierarhiceste, adverb (in ordine ierarhica); arhierarh, substantiv masculin (cel mai mare in rang dintre ierarhi); arhiereu, substantiv masculin (prelat), din limba greaca (veche) ἀρχιερεύς sau limba slava (veche) archierej, conform Murnu 6; arhieresc, adjectiv (de prelati); arhierie, substantiv feminin (demnitate de prelat); protoiereu, substantiv masculin (protopop, vicar al unui judet), din limba greaca (veche) πρωτοιερεύς sau limba slava (veche) protojerej; protoierie, substantiv feminin (vicariat); ierodiacon, substantiv masculin (diacon), din limba greaca (veche) ἱεροδιάϰονος sau limba slava (veche) ijerodijakonŭ; ieromonah, substantiv masculin (calugar cu functie de preot), din limba greaca (veche) ἱερομόναχος sau limba slava (veche) ijeromonachŭ; ierosi, verb (a consacra), din limba greaca (veche) ἱερόω, viitor ἱερώσω (secolul XVII); ierosilie, substantiv feminin (sacrilegiu), din limba greaca (veche) ἱεροσυλία (secolul XVII), conform Murnu