Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ieși

1 * Cuvantul cu diacritice: ieșí
Cuvantul fara diacritice: iesi

Definitie: IEȘI, ies, verb IV. Intranzitiv 1. A părăsi un loc, o încăpere, un spațiu închis, limitat, plecând afară; a trece din interior în exterior. ♢ Expresie A ieși afară = a defeca (2). A-i ieși (cuiva) înainte sau a ieși în calea cuiva = a întâmpina pe cineva. ♦ A se duce, a pleca de acasă. 2. A se ivi, a apărea, a se face văzut sau auzit. ♢ Expresie A ieși în relief = a) a fi mai în afară decât cele din jur, a fi proeminent; b) a se remarca, a se releva. A-i ieși (cuiva) ochii din cap (sau sufletul), se zice când cineva depune un efort extrem de mare. ♦ (Despre semănături) A răsări, a crește. ♦ A se naște din..., a-și trage originea; a proveni. 3. A părăsi o poziție, o situație, o stare; a se desprinde, a se elibera. ♢ Expresie A-și ieși din sărite (sau din fire, din răbdări, din pepeni, din țâțâni, din balamale) = a se enerva foarte tare, a se mânia. ♦ A se abate de la o hotărâre, de la o decizie etcetera; a încălca, a nu respecta. 4. A ajunge, a izbuti, a reuși (într-un anumit fel). A ieșit primul. ♢ Locutiune verb A ieși biruitor (sau învingător) = a birui, a învinge. ♢ Expresie A-i ieși (cuiva ceva) după plac = a-i reuși (ceva cuiva) așa cum a dorit. Cum o ieși, (numai) să iasă, exprimă indiferența sau resemnarea față de un rezultat (nefavorabil) așteptat. ♦ A promova, a avansa, a ajunge. A ieșit ofițer. 5. A rezulta de pe urma unui efort, a unei activități etcetera; a obține un câștig material. ♦ (Despre calcule, socoteli) A da rezultat (bun), a se încheia cu o concluzie. 6. A se decolora; a se spălăci. – Limba Latina exire.

2 * Cuvantul cu diacritice: a ieși
Cuvantul fara diacritice: iesi

Definitie: A ieși antonim: a intra, a vârî

3 * Cuvantul cu diacritice: ieșí
Cuvantul fara diacritice: iesi

Definitie: IEȘI verb 1. a merge, (învechit și popular) a purcede. (Să - puțin în grădină.) 2. a se elibera, a se libera, a scăpa. (A - din închisoare.) 3. a ajunge, a da. (Drumul - în sat.) 4. verifica cuvantul: germina. 5. verifica cuvantul: apărea. 6. a-i apărea, a-i da. (Copacului îi - frunzele.) 7. verifica cuvantul: țâșni. 8. a se naște, a proveni. (Ce - din pisică șoareci mănâncă.) 9. verifica cuvantul: defeca. 10. verifica cuvantul: urina. 11. a ajunge, a deveni. (A - doctor.) 12. verifica cuvantul: apărea. 13. verifica cuvantul: decolora. 14. a se isprăvi, a se sfârși, a se termina. (Cum o -, să iasă.)

4 * Cuvantul cu diacritice: ieși
Cuvantul fara diacritice: iesi

Definitie: IEȘI interjectie afară, marș, pleacă

5 * Cuvantul cu diacritice: ieșí
Cuvantul fara diacritice: iesi

Definitie: ieși verb (silabe ie-), indicativ prezent 1 singular și 3 plural ies, 3 singular iese, imperfect 3 singular ieșea; conjunctie: prezent 3 singular și plural iasă

6 * Cuvantul cu diacritice: a ieșí ies
Cuvantul fara diacritice: iesi

Definitie: A IEȘI ies intranzitiv 1) (în opoziție cu a intra) A trece din interior în exterior; a pleca afară; a părăsi un spațiu sau un mediu (închis). - din clădire. - din pădure. Ies la plimbare. ♢ - cuiva înainte a întâmpina pe cineva. 2) A ajunge undeva. - la marginea șoselei. - primul la finiș. ♢ - la liman verifica cuvantul: LIMAN. 3) A-și face apariția; a se lăsa văzut; a deveni vizibil. Soarele ieși de după nori. ♢ - la lumină (sau la iveală) a deveni cunoscut. - la suprafață a) a deveni vizibil; a apărea; b) a deveni cunoscut. - de sub tipar a fi editat; a apărea pe calea tiparului. A nu-i - din cap (ceva) a fi urmărit în permanență (de un gând, de o idee); a fi obsedat. A-i - vorbe rele (cuiva) a fi vorbit de rău. 4) A trece de anumite limite. Apa a ieșit din maluri. Aluatul a ieșit din formă. 5) A-și face apariția prin creștere. Grâul iese. Copilului i-au iesit dintii. 6) A se trage dintr-un neam oarecare; a fi de o anumită origine; a-și avea obârșia; a proveni; a coborî; a deriva. - dintr-o familie de țărani. ♢ - din comun a fi neobișnuit. 7) A înceta de a mai fi într-o stare, poziție sau funcție. - din directorie. - din criză. ♢ A-și - din sărite (sau din fire, din răbdări, din țâțâni) a-și pierde calmul; a se enerva. - din joc a) a înceta să mai participe la un joc; b) a nu mai fi părtaș la o acțiune. - basma curată a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă. A-și - din minți a) a-și pierde calmul; b) a înnebuni. 8) A rezulta în urma unui efort; a da rezultatul scontat. Scenariul îi iese. ♢ A-i - cuiva ceva după plac a-i reuși cuiva ceva. Cum va ieși cum va fi. - din mâna cuiva a fi realizat de cineva. A-i - pe nas verifica cuvantul: NAS. 9) (despre calcule, probleme etcetera) A fi rezolvat corect; a da rezultatul cerut. 10) A-și pierde culoarea inițială (la spălat, la soare); a se decolora; a se șterge; a se spălăci. Rochia a ieșit în apă. limba latina exire

7 * Cuvantul cu diacritice: ieșí iés ieșít
Cuvantul fara diacritice: iesi

Definitie: ieși (ies, ieșit), verb – 1. A părăsi un loc plecînd afară. – 2. A pleca de acasă, a se duce. – 3. A părăsi o poziție, o situație dificilă. – 4. A se elibera, a scăpa. – 5. A se distinge, a se evidenția. – 6. A defeca. – 7. A apărea, a se ivi, a se manifesta. – 8. A se naște, a răsări, a crește. – 9. A proveni, a rezulta. – 10. A se publica, a se face cunoscut. – 11. A părăsi, a abandona, a pune capăt. – 12. A avea o izbucnire neașteptată. – 13. A întrece măsura, a depăși limitele. – 14. (Despre pete) A se șterge, a dispărea. – 15. A ajunge la un rezultat, a obține, a cîștiga ceva. – 16. A se întîmpla, a avea loc, a se produce. – 17. A manifesta anumite calități. – 18. A juca la un joc de cărți cînd vine rîndul cuiva. – 19. A interveni cu o declarație. – 20. La unele jocuri, a cîștiga. – Varianta (învechit) eși. Mr. es, ișii, ișită; megl. ies. Limba Latina exῑre (Diez, I, 164; Pușcariu 770; Candrea-Dens., 815; REW 3018; DAR), conform limba italiana escire (calabr. ssi, escere), prov., verifica cuvantul: franceza eissir, cat., verifica cuvantul: sp. exir. – Derivat ieșire, substantiv feminin (acțiunea de a ieși și rezultatul ei; încetare; părăsire; rezultat); ieșitură, substantiv feminin (parte ieșită în afară, proeminență); ieșitoare, substantiv feminin (învechit, ieșire, poartă; privată).