Varianta definitie 1: ImpÚne, impun, verb III.
1. Tranzitiv A face ca o idee, o masura, o directiva etcetera sa fie acceptate si urmate; a face necesara indeplinirea unei actiuni; a constrange pe cineva sa accepte, sa faca ceva; a obliga.
2. Intranzitiv A insufla cuiva respect, stima. ♦ Tranzitiv A face ca cineva sa devina respectat, stimat sau temut. ♦ Reflexiv A capata prestigiu, a se afirma; a invinge, a birui.
3. Tranzitiv A supune pe cineva unui impozit. – Din limba latina Imponere (refacut dupa pune; cu sensuri dupa franceza imposer).
Varianta definitie 2: ImpÚne verb I. tr.
1. a face pe cineva sa accepte ceva. ♢ a constrange (pe cineva) la ceva.
2. a supune unui impozit.
II. intr. a inspira respect, teama.
III. reflexiv a capata prestigiu, a se afirma. (< limba latina imponere, dupa franceza imposer)
Varianta definitie 3: ImpÚne verb
1. (invechit si reg.) a supune. (Îl - la un impozit de ...)
2. verifica cuvantul: impulsiona.
3. verifica cuvantul: trebui.
4. verifica cuvantul: necesita.
5. verifica cuvantul: afirma.
6. a dicta. (El a - conditiile.)
Varianta definitie 4: Impune verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural impun; conjunctie: prezent 3 singular si plural impuna; ger. impunand
Varianta definitie 5: A se impÚne ma impun intranzitiv 1) (despre persoane) A se manifesta in mod deosebit; a se remarca; a se distinge; a straluci; a bria; a se evidentia; a excela; a se afirma. 2) (despre sarcini, obligatii etcetera) A apartine in mod firesc; a incumba; a reveni; a se cuveni; a se cadea. /<fr. imposer
Varianta definitie 6: A IMPÚNE impun
1. tranz. 1) (idei, masuri, sarcini, obligatii etcetera) A prezenta (in mod autoritar) spre acceptare obligatorie si neconditionata. 2) (persoane) A pune cu forta (sa faca ceva); a sili; a obliga; a constrange; a forta. 3) (persoane) A supune unei obligatii de plata. 4) (persoane) A face sa se impuna.
2. instranzitiv A inspira stima datorita calitatilor inerente. /<fr. imposer
Varianta definitie 7: ImpÚne verb III.
1. tr.
A face pe cineva sa accepte ceva (o sarcina, o obligatie etcetera). ♦ A sili pe cineva la ceva.
2. intr.
A inspira respect, stima. ♦ refl.
A se afirma.
3. tr.
A constrange (pe cineva) sa accepte ceva.
4. tr.
A supune unui impozit. [P.i. impun, perf.s. -pusei, part. -pus, conjunctie: -puna. / conform franceza imposer, limba latina imponere, dupa Pune].
Varianta definitie 8: Impune (impun, impus), verb – A constringe, a obliga.
Limba Latina imponere (secolul XIX), pe baza lui pune. – Derivat impunator, adjectiv (impozant), cu sufix – tor; impozant, adjectiv , din franceza imposant; impoza, verb (invechit, a impune), din franceza imposer; impozabil, adjectiv , din franceza imposable; impozit, substantiv neutru, din limba latina impositum (secolul XIX), cu fonetismul cuvintelor care provin de aici.
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 6 litere. Cuvantul incepe cu litera "i" si se termina cu litera "e"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
