Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Impune

1 * Cuvantul cu diacritice: impúne
Cuvantul fara diacritice: impune

Definitie: IMPUNE, impun, verb III. 1. Tranzitiv A face ca o idee, o măsură, o directivă etcetera să fie acceptate și urmate; a face necesară îndeplinirea unei acțiuni; a constrânge pe cineva să accepte, să facă ceva; a obliga. 2. Intranzitiv A insufla cuiva respect, stimă. ♦ Tranzitiv A face ca cineva să devină respectat, stimat sau temut. ♦ Reflexiv A căpăta prestigiu, a se afirma; a învinge, a birui. 3. Tranzitiv A supune pe cineva unui impozit. – Din limba latina imponere (refăcut după pune; cu sensuri după franceza imposer).

2 * Cuvantul cu diacritice: impúne
Cuvantul fara diacritice: impune

Definitie: IMPUNE verb I. tr. 1. a face pe cineva să accepte ceva. ♢ a constrânge (pe cineva) la ceva. 2. a supune unui impozit. II. intr. a inspira respect, teamă. III. reflexiv a căpăta prestigiu, a se afirma. (< limba latina imponere, după franceza imposer)

3 * Cuvantul cu diacritice: impúne
Cuvantul fara diacritice: impune

Definitie: IMPUNE verb 1. (învechit și reg.) a supune. (Îl - la un impozit de ...) 2. verifica cuvantul: impulsiona. 3. verifica cuvantul: trebui. 4. verifica cuvantul: necesita. 5. verifica cuvantul: afirma. 6. a dicta. (El a - condițiile.)

4 * Cuvantul cu diacritice: impúne
Cuvantul fara diacritice: impune

Definitie: impune verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural impun; conjunctie: prezent 3 singular și plural impună; ger. impunând

5 * Cuvantul cu diacritice: a se impúne mă impún
Cuvantul fara diacritice: impune

Definitie: A SE IMPUNE mă impun intranzitiv 1) (despre persoane) A se manifesta în mod deosebit; a se remarca; a se distinge; a străluci; a bria; a se evidenția; a excela; a se afirma. 2) (despre sarcini, obligații etcetera) A aparține în mod firesc; a incumba; a reveni; a se cuveni; a se cădea. franceza imposer

6 * Cuvantul cu diacritice: a impúne impún
Cuvantul fara diacritice: impune

Definitie: A IMPUNE impun 1. tranz. 1) (idei, măsuri, sarcini, obligații etcetera) A prezenta (în mod autoritar) spre acceptare obligatorie și necondiționată. 2) (persoane) A pune cu forța (să facă ceva); a sili; a obliga; a constrânge; a forța. 3) (persoane) A supune unei obligații de plată. 4) (persoane) A face să se impună. 2. instranzitiv A inspira stimă datorită calităților inerente. franceza imposer

7 * Cuvantul cu diacritice: impúne
Cuvantul fara diacritice: impune

Definitie: IMPUNE verb III. 1. tr. A face pe cineva să accepte ceva (o sarcină, o obligație etcetera). ♦ A sili pe cineva la ceva. 2. intr. A inspira respect, stimă. ♦ refl. A se afirma. 3. tr. A constrânge (pe cineva) să accepte ceva. 4. tr. A supune unui impozit. [P.i. impun, perf.s. -pusei, part. -pus, conjunctie: -pună. / conform franceza imposer, limba latina imponere, după pune].

8 * Cuvantul cu diacritice: impúne impún impús
Cuvantul fara diacritice: impune

Definitie: impune (impun, impus), verb – A constrînge, a obliga. Limba Latina imponere (secolul XIX), pe baza lui pune. – Derivat impunător, adjectiv (impozant), cu sufix – tor; impozant, adjectiv , din franceza imposant; impoza, verb (învechit, a impune), din franceza imposer; impozabil, adjectiv , din franceza imposable; impozit, substantiv neutru, din limba latina impositum (secolul XIX), cu fonetismul cuvintelor care provin de aici.