Imputare
Definitie, sens si explicatie
1Imputare, imputari, substantiv feminin Actiunea de a (se) imputa si rezultatul ei; repros, mustrare, invinuire. ♦ (Concretizat) Masura prin care se dispune retinerea din castigul unui angajat sau cooperator a despagubirilor pentru paguba cauzata de acesta institutiei sau intreprinderii unde lucreaza; suma care trebuie platita pentru aceasta paguba; imputatie. – Verifica cuvantul: Imputa.
2Imputare substantiv
1. verifica cuvantul: repros.
2. admonestare, cearta, certare, dojana, dojenire, morala, mustrare, observatie, repros, (popular si familiar) besteleala, mustruluiala, ocara, (invechit si reg.) infruntare, probozeala, (regional) probaza, probozenie, (prin Moldova) banat, (Moldova) smotru, (invechit) dascalie, imputaciune, invatatura, preobrazitura, probozire, rapste, remonstrare, zabrac, (familiar figurativ) sapuneala, scuturatura. (- pe care a primit-o l-a potolit.)
1. verifica cuvantul: repros.
2. admonestare, cearta, certare, dojana, dojenire, morala, mustrare, observatie, repros, (popular si familiar) besteleala, mustruluiala, ocara, (invechit si reg.) infruntare, probozeala, (regional) probaza, probozenie, (prin Moldova) banat, (Moldova) smotru, (invechit) dascalie, imputaciune, invatatura, preobrazitura, probozire, rapste, remonstrare, zabrac, (familiar figurativ) sapuneala, scuturatura. (- pe care a primit-o l-a potolit.)
3Imputare substantiv feminin, g.-d. art. imputarii; plural imputari
4Imputare -ari f. 1) verifica cuvantul: A imputa. 2) Dezaprobare verbala adresata cuiva in semn de nemultumire (pentru fapte sau vorbe reprobabile); repros; banuiala; dojana; mustrare. [G.-d. Imputarii] /v. a imputa
5Imputare substantiv feminin Actiunea de a (se) imputa si rezultatul ei; imputatie. [< Imputa].