Înălțime

Înălțime, înălțimi, substantiv feminin
1. Distanță de la nivelul pământului (sau de la un nivel orizontal) până la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei ființe, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată.
(Matematică) Perpendiculară dusă din vârful anumitor corpuri sau figuri geometrice pe bază.
2. Punct ridicat deasupra nivelului pământului; prin extensiune (la plural) cer.
Vârf, culme, înălțătură.
3. Numărul de vibrații pe secundă ale unui sunet.
Calitate a unei voci, a unui instrument etc. de a cânta note înalte.
4. Figurat Stare de superioritate intelectuală, morală etc.
Expresie A fi la înălțimea cerută (sau dorită, așteptată etc.) = a se prezenta așa cum cere situația.
Grad, rang (înalt); prin extensiune prețuire.
5. (Învechit; urmat de un pronume posesiv) Termen de adresare către o persoană cu funcție importantă. [Variantă: (regional) Nălțime substantiv feminin] – Înalt + sufix -ime.

DEX – dicționarul explicativ

Înălțime înălțimi feminin 1) Distanța de la pământ până la un anumit punct de deasupra lui. Înălțimea norilor. 2) Dimensiune a unui corp luată de la baza lui orizontală până la vârf. Înălțimea unui copac. 3) mai ales la plural Spațiu situat la o distanță mare de deasupra pământului; boltă cerească; cer. 4) Perpendiculară coborâtă din vârful unei figuri geometrice pe baza ei. Înălțimea unui con. 5) Lungimea acestei perpendiculare. 6) Formă înaltă de relief (munte, deal). A ocupa o înălțime. 7) figurat Stare de superioritate (corespunzătoare momentului sau situației).
A fi la înălțime a corespunde cerințelor în situația dată. 8) Calitate a unui sunet de a fi ascuțit. 9) învechit (urmat de un pronume posesiv) Termen reverențios, folosit la adresa unei persoane de rang înalt. Înălțimea sa.
înălțimea voastră. [Genitiv-dativ Înălțimii] /înalt + sufix -ime

NODEX – noul dicționar explicativ

Înălțime substantiv feminin, genitiv-dativ articulat înălțimii; plural înălțimi

DOOM – dicționarul ortografic