1
Mulțime, mulțimi, substantiv feminin
1. (La singular, adesea cu determinări) Număr mare de ființe sau de lucruri, cantitate mare.
2. (La singular) Lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; prin specializare masele largi ale populației; colectivitate.
3. (Matematică) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietăți caracteristice lor și numai lor.
Mulțime vidă = mulțime care nu conține nici un element. Mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun. Mulțimi echivalente = mulțimi între care se poate stabili o corespondență biunivocă. – Mult + sufix -ime.
1. (La singular, adesea cu determinări) Număr mare de ființe sau de lucruri, cantitate mare.
2. (La singular) Lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; prin specializare masele largi ale populației; colectivitate.
3. (Matematică) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietăți caracteristice lor și numai lor.
Mulțime vidă = mulțime care nu conține nici un element. Mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun. Mulțimi echivalente = mulțimi între care se poate stabili o corespondență biunivocă. – Mult + sufix -ime.
DEX – dicționarul explicativ
2
Mulțime mulțimi feminin 1) Număr sau cantitate mare de ființe sau de lucruri de același fel. 2) Grup numeros (de ființe) neorganizat; droaie; grămadă. [Genitiv-dativ Mulțimii] /mult + sufix -ime
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Mulțime substantiv feminin, genitiv-dativ articulat mulțimii; plural mulțimi
DOOM – dicționarul ortografic