1
A se încovriga mă încovrig intranzitiv 1) A se strânge în formă de covrig; a se încolăci. 2) A căpăta formă de covrig; a deveni asemănător cu un covrig. Câinele își încovrigă coada. /în + covrig
NODEX – noul dicționar explicativ
2
A încovriga încovrig tranzitiv A face să se încovrige; a încolăci. [Silabe -co-vri-] /în + covrig
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Încovriga, încovrig, verb I. Reflexiv și tranzitiv A (se) răsuci, a (se) îndoi ca un covrig; a (se) încolăci; a (se) ghemui. – În + covrig.
DEX – dicționarul explicativ
4
Încovriga verb (silabe -vri-), indicativ prezent 1 singular încovrig, 3 singular și plural încovrigă
DOOM – dicționarul ortografic