Indirect -ă
Definitie, sens si explicatie
1Indiréct, -ă, indirecti, -te, adjectiv
1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obtine prin mijlocirea cuiva sau a ceva.
2. (Lingv.; in sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirecta = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gandurilor cuiva prin subordonarea comunicarii fata de un verb sau de un alt cuvant de declaratie, caracterizat prin prezenta in numar mare a elementelor de relatie, prin lipsa afectivitatii etcetera Complement indirect = parte de propozitie asupra careia se rasfrange in chip indirect (1) actiunea verbului.
Propozitie completiva indirecta = propozitie care indeplineste in fraza functia de complement indirect.
3. (Fin.; in sintagma) Impozit indirect = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum.
4. (Mil.; in sintagma) Tragere indirecta = tragere asupra unor tinte care nu se vad, dirijata cu ajutorul unor calcule matematice. – Din franceza Indirect, limba latina Indirectus.
1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obtine prin mijlocirea cuiva sau a ceva.
2. (Lingv.; in sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirecta = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gandurilor cuiva prin subordonarea comunicarii fata de un verb sau de un alt cuvant de declaratie, caracterizat prin prezenta in numar mare a elementelor de relatie, prin lipsa afectivitatii etcetera Complement indirect = parte de propozitie asupra careia se rasfrange in chip indirect (1) actiunea verbului.
Propozitie completiva indirecta = propozitie care indeplineste in fraza functia de complement indirect.
3. (Fin.; in sintagma) Impozit indirect = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum.
4. (Mil.; in sintagma) Tragere indirecta = tragere asupra unor tinte care nu se vad, dirijata cu ajutorul unor calcule matematice. – Din franceza Indirect, limba latina Indirectus.
2Indiréct, -ă adjectiv
1. (si adverb ) care nu se face, nu se obtine direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva.
2. vorbire -a sau stil - = procedeu stilistic de redare a spuselor cuiva prin subordonarea comunicarii fata de un verb sau de un alt cuvant de declaratie.
3. complement - = complement care exprima obiectul in (de)favoarea caruia se savarseste o actiune, asupra caruia se rasfrange in mod indirect actiunea verbului; propozitie completiva -a (si substantiv feminin) = propozitie cu functie de complement indirect pe langa un verb din regenta.
4. (fin.) impozit - = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum.
5. (mil.) tragere -a = tragere pe baza de calcul asupra unor tinte care nu se vad. (< franceza indirect, limba latina indirectus, limba germana indirekt)
1. (si adverb ) care nu se face, nu se obtine direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva.
2. vorbire -a sau stil - = procedeu stilistic de redare a spuselor cuiva prin subordonarea comunicarii fata de un verb sau de un alt cuvant de declaratie.
3. complement - = complement care exprima obiectul in (de)favoarea caruia se savarseste o actiune, asupra caruia se rasfrange in mod indirect actiunea verbului; propozitie completiva -a (si substantiv feminin) = propozitie cu functie de complement indirect pe langa un verb din regenta.
4. (fin.) impozit - = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum.
5. (mil.) tragere -a = tragere pe baza de calcul asupra unor tinte care nu se vad. (< franceza indirect, limba latina indirectus, limba germana indirekt)
3Indirect antonim: direct
4Indiréct adjectiv
1. mediat, mijlocit. (Relatii -.)
2. (Gram.) (invechit) nedrept. (Complement -.)
1. mediat, mijlocit. (Relatii -.)
2. (Gram.) (invechit) nedrept. (Complement -.)
5Indirect adjectiv m., plural indirecti; f. singular indirecta, plural indirecte
6Indiréct -ta (-ti, -te) 1) Care nu este direct. Itinerar -. 2) Care se face prin mijlocirea cuiva sau a ceva; cu intermediari. /<fr. indirect, limba latina indirectus
7Indiréct, -ă adjectiv (adesea adverb ) Care nu se face, nu se obtine direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva. ♢ Complement direct = parte de propozitie asupra careia se rasfrange in chip indirect actiunea verbului; propozitie completiva (si substantiv feminin) = propozitie cu functie de complement indirect.
3. (Fin.) Impozit indirect = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum.
4. (Mil.) Tragere indirecta = tragere facuta pe baza de calcul asupra unor tinte care nu se vad. [Conform: franceza indirect, limba latina indirectus].
3. (Fin.) Impozit indirect = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum.
4. (Mil.) Tragere indirecta = tragere facuta pe baza de calcul asupra unor tinte care nu se vad. [Conform: franceza indirect, limba latina indirectus].