Varianta definitie 1: IndirÉct, -Ă, indirecti, -te, adjectiv
1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obtine prin mijlocirea cuiva sau a ceva.
2. (Lingv.; in sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirecta = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gandurilor cuiva prin subordonarea comunicarii fata de un verb sau de un alt cuvant de declaratie, caracterizat prin prezenta in numar mare a elementelor de relatie, prin lipsa afectivitatii etcetera Complement indirect = parte de propozitie asupra careia se rasfrange in chip indirect (1) actiunea verbului.
Propozitie completiva indirecta = propozitie care indeplineste in fraza functia de complement indirect.
3. (Fin.; in sintagma) Impozit indirect = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum.
4. (Mil.; in sintagma) Tragere indirecta = tragere asupra unor tinte care nu se vad, dirijata cu ajutorul unor calcule matematice. – Din franceza Indirect, limba latina Indirectus.
Varianta definitie 2: IndirÉct, -Ă adjectiv
1. (si adverb ) care nu se face, nu se obtine direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva.
2. vorbire -a sau stil - = procedeu stilistic de redare a spuselor cuiva prin subordonarea comunicarii fata de un verb sau de un alt cuvant de declaratie.
3. complement - = complement care exprima obiectul in (de)favoarea caruia se savarseste o actiune, asupra caruia se rasfrange in mod indirect actiunea verbului; propozitie completiva -a (si substantiv feminin) = propozitie cu functie de complement indirect pe langa un verb din regenta.
4. (fin.) impozit - = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum.
5. (mil.) tragere -a = tragere pe baza de calcul asupra unor tinte care nu se vad. (< franceza indirect, limba latina indirectus, limba germana indirekt)
Varianta definitie 5: Indirect adjectiv m., plural indirecti; f. singular indirecta, plural indirecte
Varianta definitie 6: IndirÉct -ta (-ti, -te) 1) Care nu este direct. Itinerar -. 2) Care se face prin mijlocirea cuiva sau a ceva; cu intermediari. /<fr. indirect, limba latina indirectus
Varianta definitie 7: IndirÉct, -Ă adjectiv (adesea adverb ) Care nu se face, nu se obtine direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva. ♢ Complement direct = parte de propozitie asupra careia se rasfrange in chip indirect actiunea verbului; propozitie completiva (si substantiv feminin) = propozitie cu functie de complement indirect.
3. (Fin.) Impozit indirect = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum.
4. (Mil.) Tragere indirecta = tragere facuta pe baza de calcul asupra unor tinte care nu se vad. [Conform: franceza indirect, limba latina indirectus].
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 8 litere. Cuvantul incepe cu litera "i" si se termina cu litera "t"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
