1
A îndrăzni îndrăznesc intranzitiv (urmat mai ales de o propoziție complementară cu conjunctivul) A risca biruind frica sau jena; a cuteza; a se încumeta. Cine nu îndrăznește, nu izbutește.
Să îndrăznească să nu vină. /în + slavă driznonti
Să îndrăznească să nu vină. /în + slavă driznonti
NODEX – noul dicționar explicativ
2
Îndrăzni (îndrăznesc, îndrăznit), verb –
1. (Învechit) A prinde curaj, a se însufleți. –
2. A îndrăzni, a se încumeta, a avea curajul de a întreprinde ceva. – Variantă îndrăsni. Slavă drŭznati, de la drŭzŭ „îndrăzneț”, conform Pușcariu, Dacor., VIII, 349, unde cuvîntul este considerat, împotriva tuturor aparențelor, drept un termen de cultură). – Derivat îndrăznitor, adjectiv (cutezător, curajos); neîndrăzneț, adjectiv (timid); îndrăzneală, substantiv feminin (cutezanță, curaj).
1. (Învechit) A prinde curaj, a se însufleți. –
2. A îndrăzni, a se încumeta, a avea curajul de a întreprinde ceva. – Variantă îndrăsni. Slavă drŭznati, de la drŭzŭ „îndrăzneț”, conform Pușcariu, Dacor., VIII, 349, unde cuvîntul este considerat, împotriva tuturor aparențelor, drept un termen de cultură). – Derivat îndrăznitor, adjectiv (cutezător, curajos); neîndrăzneț, adjectiv (timid); îndrăzneală, substantiv feminin (cutezanță, curaj).
DER – dicționarul etimologic
3
Îndrăzni, îndrăznesc, verb IV.
Tranzitiv A avea curaj; a nu se teme, a cuteza să... – În + drăzni (învechit „a îndrăzni” < slavă).
Tranzitiv A avea curaj; a nu se teme, a cuteza să... – În + drăzni (învechit „a îndrăzni” < slavă).
DEX – dicționarul explicativ
4
Îndrăzni verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural îndrăznesc, imperfect 3 singular îndrăznea; conjuncție prezent 3 singular și plural îndrăznească
DOOM – dicționarul ortografic