1
Înecăciune, înecăciuni, substantiv feminin
1. Greutate de a respira; asfixie, sufocare, năduf.
2. (Rar) Înec (1). – Îneca + sufix -ăciune.
1. Greutate de a respira; asfixie, sufocare, năduf.
2. (Rar) Înec (1). – Îneca + sufix -ăciune.
DEX – dicționarul explicativ
2
Înecăciune înecăciuni feminin Rar 1) vezi înec. 2) Pierdere a respirației; sufocare. /a îneca + sufix -ăciune
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Înecăciune substantiv feminin, genitiv-dativ articulat înecăciunii; plural înecăciuni
DOOM – dicționarul ortografic