Ingenuu -uă
Definitie, sens si explicatie
1Ingénuu, -uă, ingenui, -ue, adjectiv , substantiv feminin
1. Adjectiv Care vadeste simplitate, naturalete impletita cu sinceritate si cu naivitate, plin de ingenuitate; candid.
2. S.f.
Rol, personaj, eroina care reprezinta o fata inocenta, pura, candida; prin extensiune persoana ingenua. [Pronuntat: -nu-u] – Din limba latina Ingenuus, franceza Ingenu.
1. Adjectiv Care vadeste simplitate, naturalete impletita cu sinceritate si cu naivitate, plin de ingenuitate; candid.
2. S.f.
Rol, personaj, eroina care reprezinta o fata inocenta, pura, candida; prin extensiune persoana ingenua. [Pronuntat: -nu-u] – Din limba latina Ingenuus, franceza Ingenu.
2Ingénuu, -ă I. adjectiv care dovedeste ingenuitate.
Ii. substantiv feminin (teatru, cinem.) rol care prezinta o tanara fata naiva. (prin extensiune) persoana ingenua. (< limba latina ingenuus,fr. ingenu)
Ii. substantiv feminin (teatru, cinem.) rol care prezinta o tanara fata naiva. (prin extensiune) persoana ingenua. (< limba latina ingenuus,fr. ingenu)
3Ingénuu adjectiv candid, credul, inocent, naiv, nestiutor, (figurativ) pur. (O fiinta -.)
4Ingenuu adjectiv m. (silabe -nu-u), plural ingenui; f. singular ingenua (silabe -nu-a), plural ingenue (silabe -nu-e)
5Ingénuu -a (-i, -e) Care vadeste sinceritate si curatenie morala; plin de nevinovatie sufleteasca; candid; naiv; inocent. Privire -a. [Silabe: -nu-u] /<lat. ingenuus, limba franceza: ingenu
6Ingénuu, -ă adjectiv Nevinovat, curat, naiv, simplu, candid. ♦ substantiv feminin (În teatru) Rol care prezinta o tanara fata naiva; (prin extensiune) persoana ingenua. [Pronume -nu-u. / < franceza ingenu, limba italiana ingenuo, limba latina ingenuus].