1
Înjuga, înjug, verb I.
1. Tranzitiv A pune o vită (mai ales boii) la jug.
2. Reflexiv și tranzitiv Figurat A (se) angaja, a (se) înhăma la o acțiune care cere eforturi stăruitoare. – Din [a pune] În jug.
1. Tranzitiv A pune o vită (mai ales boii) la jug.
2. Reflexiv și tranzitiv Figurat A (se) angaja, a (se) înhăma la o acțiune care cere eforturi stăruitoare. – Din [a pune] În jug.
DEX – dicționarul explicativ
2
A înjuga înjug tranzitiv 1) (vite) A pune în jug. 2) figurat (persoane) A pune la un lucru greu; a înhăma. /<latină injuqare
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Înjuga verb, indicativ prezent 1 singular înjug, 3 singular și plural înjugă
DOOM – dicționarul ortografic