Insectivor -ă
Definitie, sens si explicatie
1Insectivor, -ă, insectivori, -e, adjectiv , substantiv neutru
1. Adjectiv, substantiv neutru (Animal) care se hraneste cu insecte.
2. Substantiv neutru: (La plural) Ordin de mamifere, de talie in general mica, cu dinti ascutiti, a caror hrana principala o constituie insectele; (si la singular) animal care face parte din acest ordin. – Din franceza Insectivore.
1. Adjectiv, substantiv neutru (Animal) care se hraneste cu insecte.
2. Substantiv neutru: (La plural) Ordin de mamifere, de talie in general mica, cu dinti ascutiti, a caror hrana principala o constituie insectele; (si la singular) animal care face parte din acest ordin. – Din franceza Insectivore.
2Insectivor, -ă I. adjectiv, substantiv neutru (animal) care se hraneste cu insecte.
Ii. substantiv neutru plural ordin de mamifere inferioare cu dentitie slab dezvoltata, plantigrade, care se hranesc cu insecte. (< franceza insectivore/s/)
Ii. substantiv neutru plural ordin de mamifere inferioare cu dentitie slab dezvoltata, plantigrade, care se hranesc cu insecte. (< franceza insectivore/s/)
3Insectivor adjectiv m., plural insectivori; f. singular insectivora, plural insectivore
4Insectivor substantiv neutru, plural insectivore
5Insectivor2 -e n. 1) la plural Ordin de mamifere inferioare care se hranesc, in special, cu insecte (reprezentanti: ariciul, cartita). 2) Mamifer din acest ordin. /<fr. insectivore
6Insectivor1 -a (-i, -e) Care se hraneste cu insecte. /<fr. insectivore
7Insectivor, -ă adjectiv Care se hraneste cu insecte. substantiv neutrupl.
Ordin de mamifere care se hranesc cu insecte; (la singular) animal din acest ordin. [< franceza insectivore, conform limba latina insectum – insecta, vorare – a devora].
Ordin de mamifere care se hranesc cu insecte; (la singular) animal din acest ordin. [< franceza insectivore, conform limba latina insectum – insecta, vorare – a devora].