Instinctiv -ă
Definitie, sens si explicatie
1Instinctiv, -ă, instinctivi, -e, adjectiv
1. Care tine de instinct, instinctual.
2. (Adesea adverbial) Facut din instinct, pe negandite; inconstient. – Din franceza Instinctif.
1. Care tine de instinct, instinctual.
2. (Adesea adverbial) Facut din instinct, pe negandite; inconstient. – Din franceza Instinctif.
2Instinctiv, -ă adjectiv
1. instinctual.
2. (si adverb ) facut din instinct. (< franceza instinctif)
1. instinctual.
2. (si adverb ) facut din instinct. (< franceza instinctif)
3Instinctiv adjectiv
1. inconstient, instinctual. (Reflexe -.)
2. verifica cuvantul: automat.
1. inconstient, instinctual. (Reflexe -.)
2. verifica cuvantul: automat.
4Instinctiv adjectiv m. (silabe -stinc-), plural instinctivi; f. singular instinctiva, plural instinctive
5Instinctiv -a (-i, -e) 1) si adverbial (despre actiuni, lucruri etcetera) Care este efectuat dintr-un instinct; facut fara participarea constiintei sau a vointei; involuntar; mecanic; automat; inconstient; masinal. 2) (despre persoane) Care este dominat (in actiuni, fapte etcetera) de instinct. [Silabe In-stinc-tiv] /<fr. instinctif
6Instinctiv, -ă adjectiv (adesea adverb ) Din (de) instinct; inconstient. [Conform: franceza instinctif].