Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Instrument

1 * Cuvantul cu diacritice: instrumént
Cuvantul fara diacritice: instrument

Definitie: INSTRUMENT, instrumente, substantiv neutru 1. Unealtă, aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operație. ♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. Figurativ Persoană, forță, lucru, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop. 3. (În sintagmele) Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi sintactice; unealtă gramaticală. Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat internațional. – Din franceza instrument, limba latina instrumentum.

2 * Cuvantul cu diacritice: instrumént
Cuvantul fara diacritice: instrument

Definitie: INSTRUMENT substantiv neutru 1. unealtă, aparat propriu pentru a face o anumită operație. ♢ sistem tehnic pentru cercetarea, observarea, măsurarea sau controlul unor mărimi. 2. aparat cu care se produc sunete muzicale. 3. (figurativ) persoană, lucru de care se folosește cineva pentru a îndeplini o acțiune, a atinge un scop. o - de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internațional. 4. - gramatical = cuvânt cu funcție exclusiv gramaticală, care nu se poate folosi singur în vorbire, exprimând doar raporturi (prepozițiile, conjuncțiile, verbele auxiliare etcetera). (< franceza instrument, limba latina instrumentum)

3 * Cuvantul cu diacritice: instrumént
Cuvantul fara diacritice: instrument

Definitie: INSTRUMENT substantiv 1. sculă, unealtă, ustensilă, (învechit și reg.) sărsam, (regional) sculeață, (Mold., Bucovina și Banat) halat, (învechit) cinie, dichis. (- pentru dulgherie.) 2. instrument de pasaj verifica cuvantul: lunetă meridiană. 3. aparat. (Un - pentru curățat cartofii.) 4. (GRAM.) (rar) unealtă. (Prepozițiile sunt - gramaticale.)

4 * Cuvantul cu diacritice: instrumént
Cuvantul fara diacritice: instrument

Definitie: instrument substantiv neutru, plural instrumente

5 * Cuvantul cu diacritice: instrumént -e
Cuvantul fara diacritice: instrument

Definitie: INSTRUMENT -e n. 1) Obiect acționat manual, folosit la îndeplinirea unor operații de muncă; sculă; unealtă. - de tăiat. 2) Aparat cu care se produc sunete muzicale. - de percuție. 3): - de ratificare document prin care părțile contractante confirmă, făcând să intre în vigoare, un acord încheiat mai înainte. 4): - gramatical parte de vorbire nesemnificativă care exprimă raporturi între cuvinte sau propoziții. 5) Persoană sau lucru folosit pentru atingerea unui scop. franceza instrument, limba latina instrumentum

6 * Cuvantul cu diacritice: instrumént
Cuvantul fara diacritice: instrument

Definitie: INSTRUMENT substantiv neutru 1. Ustensilă, aparat propriu pentru a face o anumită operație. ♦ Aparat cu care se produc sunete muzicale. 2. (Figurat) Persoană, lucru de care se folosește cineva pentru a îndeplini o acțiune, a atinge un scop. ♢ Instrument de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internațional. 3. Instrument gramatical = cuvânt care arată doar raporturi între cuvinte. [Plural -te. / < franceza instrument, conform limba latina instrumentum].