1
Instrumentație, instrumentații, substantiv feminin
1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte.
2. Ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor.
3. Operație de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol. – Din franceză Instrumentation.
1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte.
2. Ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor.
3. Operație de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol. – Din franceză Instrumentation.
DEX – dicționarul explicativ
2
Instrumentație substantiv feminin
1. repartizare a sonorităților unei compoziții orchestrale pe diferite instrumente; orchestrație.
2. ramură a muzicii care studiază posibilitățile tehnice și expresive ale instrumentelor muzicale.
3. ansamblu de instrumente sau de aparate care echipează o instalație (de rafinare). (< franceză instrumentation)
1. repartizare a sonorităților unei compoziții orchestrale pe diferite instrumente; orchestrație.
2. ramură a muzicii care studiază posibilitățile tehnice și expresive ale instrumentelor muzicale.
3. ansamblu de instrumente sau de aparate care echipează o instalație (de rafinare). (< franceză instrumentation)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Instrumentație instrumentații feminin Mod de aranjare a unor grupuri de instrumente într-o orchestră pentru executarea unei piese muzicale; orchestrație. /<franceză instrumentation
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Instrumentație substantiv feminin
1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine fiecărui instrument în parte.
Ramură a muzicii care se ocupă de descrierea particularităților fiecărui instrument.
2. Extragere a unei unelte sau a unei piese rămase din întâmplare într-un puț de petrol. [Genitiv -iei. / conform franceză instrumentation].
1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine fiecărui instrument în parte.
Ramură a muzicii care se ocupă de descrierea particularităților fiecărui instrument.
2. Extragere a unei unelte sau a unei piese rămase din întâmplare într-un puț de petrol. [Genitiv -iei. / conform franceză instrumentation].
DN – dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Instrumentație substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat instrumentația (silabe -ți-a), genitiv-dativ articulat instrumentației; plural instrumentații, articulat instrumentațiile (silabe -ți-i-)
DOOM – dicționarul ortografic