1
Orchestrație, orchestrații, substantiv feminin Arta de a orchestra; transcriere, aranjare pentru orchestră a unei bucăți muzicale prin folosirea mijloacelor tehnice de execuție și a timbrului propriu diverselor instrumente muzicale, în vederea realizării unei sonorități globale.
Felul cum sunt îmbinate diferitele grupuri de instrumente ale unei orchestre (într-o bucată muzicală). – Din franceză Orchestration.
Felul cum sunt îmbinate diferitele grupuri de instrumente ale unei orchestre (într-o bucată muzicală). – Din franceză Orchestration.
DEX – dicționarul explicativ
2
Orchestrație orchestrații feminin 1) Prezentare a unei lucrări muzicale sub formă de partitură pentru orchestră. 2) Transpunere pentru orchestră a unei compoziții scrise inițial pentru altă componență de interpreți. 3) Mod de aranjare a diferitelor grupuri de instrumente pentru executarea unei piese muzicale; in-strumentație. [Genitiv-dativ Orchestrației] /<franceză orchestration
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Orchestrație substantiv feminin Faptul, arta de a orchestra; orchestrare.
Modul cum sunt aranjate, îmbinate grupurile de instrumente ale unei orchestre (într-o compoziție muzicală).
Vezi Aranjament. [Genitiv -iei, variantă orhestrație substantiv feminin / < franceză orchestration].
Modul cum sunt aranjate, îmbinate grupurile de instrumente ale unei orchestre (într-o compoziție muzicală).
Vezi Aranjament. [Genitiv -iei, variantă orhestrație substantiv feminin / < franceză orchestration].
DN – dicționar de neologisme
4
Orchestrație substantiv feminin
1. arta de a orchestra (1).
transcriere pentru ansamblu orchestral a unei compoziții muzicale; instrumentație (1).
modul cum sunt aranjate grupurile de instrumente ale unei orchestre.
2. ansamblu de procedee artistice prin care sunetele capătă, în poezie, expresivitate și valoare estetică. (< franceză orchestration)
1. arta de a orchestra (1).
transcriere pentru ansamblu orchestral a unei compoziții muzicale; instrumentație (1).
modul cum sunt aranjate grupurile de instrumente ale unei orchestre.
2. ansamblu de procedee artistice prin care sunetele capătă, în poezie, expresivitate și valoare estetică. (< franceză orchestration)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Orchestrație substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat orchestrația (silabe -ți-a), genitiv-dativ articulat orchestrației; plural orchestrații, articulat orchestrațiile (silabe -ți-i-)
DOOM – dicționarul ortografic
