1
Întârziere, întârzieri, substantiv feminin Acțiunea de a întârzia și rezultatul ei.
Locuțiune adverb și adjectiv Cu întârziere = (care se produce) mai târziu decât trebuie sau decât este prevăzut.
Locuțiune adverb Fără întârziere = numaidecât, fără zăbavă.
Expresie A exploda cu întârziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) după momentul punerii sau al lansării. A fi în întârziere = a fi rămas în urmă, a fi întârziat.
Timpul, durata cât cineva sau ceva întârzie. [Pronunțat: -zi-e-] – Vezi Întârzia.
Locuțiune adverb și adjectiv Cu întârziere = (care se produce) mai târziu decât trebuie sau decât este prevăzut.
Locuțiune adverb Fără întârziere = numaidecât, fără zăbavă.
Expresie A exploda cu întârziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) după momentul punerii sau al lansării. A fi în întârziere = a fi rămas în urmă, a fi întârziat.
Timpul, durata cât cineva sau ceva întârzie. [Pronunțat: -zi-e-] – Vezi Întârzia.
DEX – dicționarul explicativ
2
Întârziere întârzieri feminin A întârzia.
Cu întârziere mai târziu decât trebuie. Fără întârziere la timpul cuvenit. [Genitiv-dativ Întârzierii; Silabe -zi-e-] /vezi a întârzia
Cu întârziere mai târziu decât trebuie. Fără întârziere la timpul cuvenit. [Genitiv-dativ Întârzierii; Silabe -zi-e-] /vezi a întârzia
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Întârziere substantiv feminin (silabe -zi-e-), genitiv-dativ articulat întârzierii; plural întârzieri
DOOM – dicționarul ortografic