Integral -ă
Definitie, sens si explicatie
1Integral, -ă, integrali, -e, adjectiv , substantiv feminin
1. Adjectiv (Adesea adverbial) Întreg, complet. ♢ Faina integrala = faina bruta obtinuta prin macinarea graului.
Paine integrala = paine fabricata din faina integrala.
2. Adjectiv (În sintagmele) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiaza integralele.
Ecuatie integrala = ecuatie in care se efectueaza o integrare asupra functiei necunoscute.
3. S.f. (Matematica) Functie care se obtine prin integrarea unei functii date, a unei ecuatii diferentiale sau a unei ecuatii cu derivate partiale. ♦ Simbol matematic folosit pentru a indica operatia de integrare. – Din franceza Integral.
1. Adjectiv (Adesea adverbial) Întreg, complet. ♢ Faina integrala = faina bruta obtinuta prin macinarea graului.
Paine integrala = paine fabricata din faina integrala.
2. Adjectiv (În sintagmele) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiaza integralele.
Ecuatie integrala = ecuatie in care se efectueaza o integrare asupra functiei necunoscute.
3. S.f. (Matematica) Functie care se obtine prin integrarea unei functii date, a unei ecuatii diferentiale sau a unei ecuatii cu derivate partiale. ♦ Simbol matematic folosit pentru a indica operatia de integrare. – Din franceza Integral.
2Integral, -ă I. adjectiv
1. (si adverb ) intreg, complet. o faina -a = faina, prin macinarea graului, din care se extrag grisul si faina alba.
2. calcul - = capitol al analizei matematice care studiaza proprietatile si aplicatiile integralelor.
Ii. substantiv feminin (matematica) functie care se obtine prin integrarea unei ecuatii diferentiale. ♢ simbol matematic care indica operatia de integrare. (< franceza integral, limba latina integralis)
1. (si adverb ) intreg, complet. o faina -a = faina, prin macinarea graului, din care se extrag grisul si faina alba.
2. calcul - = capitol al analizei matematice care studiaza proprietatile si aplicatiile integralelor.
Ii. substantiv feminin (matematica) functie care se obtine prin integrarea unei ecuatii diferentiale. ♢ simbol matematic care indica operatia de integrare. (< franceza integral, limba latina integralis)
3Integral antonim: partial
4Integral adjectiv , adverb
1. adjectiv verifica cuvantul: complet.
2. adjectiv verifica cuvantul: exhaustiv.
3. adjectiv verifica cuvantul: total.
4. adverb absolut, complet, completamente, total, (invechit si popular) sadea. (Calul era - limba albaneza)
5. adjectiv verifica cuvantul: deplin.
6. adjectiv verifica cuvantul: neprecupetit.
1. adjectiv verifica cuvantul: complet.
2. adjectiv verifica cuvantul: exhaustiv.
3. adjectiv verifica cuvantul: total.
4. adverb absolut, complet, completamente, total, (invechit si popular) sadea. (Calul era - limba albaneza)
5. adjectiv verifica cuvantul: deplin.
6. adjectiv verifica cuvantul: neprecupetit.
5Integral adjectiv m. (silabe -gral), plural integrali; f. singular integrala, plural integrale
6Integral -a (-i, -e) 1) si adverbial Care nu a suferit nici o vatamare; cu integritatea neatinsa; intreg; intact. ♢ Faina -a faina bruta. 2): Calcul - ramura a matematicii care se ocupa cu studiul integralelor. [Silabe -te-gral] /<fr. integral
7Integral, -ă adjectiv
1. Întreg, neimpartit, complet. ♢ Faina integrala = faina obtinuta prin macinarea graului, din care s-au extras grisul si faina alba.
2. Calcul integral = calcul opus calculului diferential, care studiaza proprietatile si aplicatiile integralelor. [< franceza integral, conform limba latina integer – intreg].
1. Întreg, neimpartit, complet. ♢ Faina integrala = faina obtinuta prin macinarea graului, din care s-au extras grisul si faina alba.
2. Calcul integral = calcul opus calculului diferential, care studiaza proprietatile si aplicatiile integralelor. [< franceza integral, conform limba latina integer – intreg].