Inteligență
Definitie, sens si explicatie
1Inteligénță, inteligente, substantiv feminin
1. Capacitatea de a intelege usor si bine, de a sesiza ceea ce este esential, de a rezolva situatii sau probleme noi pe baza experientei acumulate anterior; desteptaciune. ♢ Inteligenta artificiala = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obtine performante cvasiumane. ♦ Persoana inteligenta.
2. (Înv.; art.) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Varianta: Inteliginta substantiv feminin] – Din franceza Intelligence, limba latina Inteiligentia, limba germana Intelligenz, limba rusa Inteligenciia.
1. Capacitatea de a intelege usor si bine, de a sesiza ceea ce este esential, de a rezolva situatii sau probleme noi pe baza experientei acumulate anterior; desteptaciune. ♢ Inteligenta artificiala = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obtine performante cvasiumane. ♦ Persoana inteligenta.
2. (Înv.; art.) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Varianta: Inteliginta substantiv feminin] – Din franceza Intelligence, limba latina Inteiligentia, limba germana Intelligenz, limba rusa Inteligenciia.
2Inteligénță substantiv feminin capacitate a individului de a se adapta la imprejurari noi, de a sesiza relatiile esentiale si de a gasi o iesire dintr-o anumita situatie, de a rezolva probleme noi; desteptaciune. ♢ om inteligent. o - artificiala = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obtine performante cvasiumane. (< franceza intelligence, limba latina intelligentia, limba germana Intelligenz)
3Inteligénță substantiv verifica cuvantul: intelectualitate.
4Inteligénță substantiv
1. desteptaciune, intelect, judecata, minte, pricepere, ratiune, spirit, (popular) duh, (Ban., Transilvania si Olt.) pamet, (invechit) intelegere, (familiar) doxa, (figurativ) cap, creier. (Are un ochi ager si o - de nivel mediu.)
2. agerime, desteptaciune, dibacie, iscusinta, istetime, indemanare, pricepere. (- unei persoane.)
1. desteptaciune, intelect, judecata, minte, pricepere, ratiune, spirit, (popular) duh, (Ban., Transilvania si Olt.) pamet, (invechit) intelegere, (familiar) doxa, (figurativ) cap, creier. (Are un ochi ager si o - de nivel mediu.)
2. agerime, desteptaciune, dibacie, iscusinta, istetime, indemanare, pricepere. (- unei persoane.)
5Inteligenta substantiv feminin, g.-d. art. inteligentei; plural inteligente
6Inteligénță -e f. 1) Facultatea de a intelege usor si profund fenomenele, lucrurile; agerime a mintii; desteptaciune. 2) Persoana inteligenta. /<lat. intelligentia, limba franceza: intelligence, limba germana Intelligenz
7Inteligénță substantiv feminin Întelegere profunda, usoara a unor lucruri mai ales din domeniul culturii si al stiintei; facultatea de a intelege, de a pricepe fenomenele, lucrurile etcetera; desteptaciune; intelegere. [< limba latina intelligentia, conform franceza intelligence].