Intelect
Definitie, sens si explicatie
1Inteléct, intelecte substantiv neutru Capacitatea de a gandi, de a cunoaste, de a avea o activitate rationala, de a opera cu notiuni; minte, gandire, ratiune. – Din franceza Intellect, limba latina Intellectus.
2Inteléct substantiv neutru capacitatea de a gandi, de a opera cu notiuni; minte, gandire, ratiune. (< franceza intellect, limba latina intellectus)
3Inteléct substantiv
1. verifica cuvantul: minte.
2. verifica cuvantul: judecata.
3. verifica cuvantul: inteligenta.
1. verifica cuvantul: minte.
2. verifica cuvantul: judecata.
3. verifica cuvantul: inteligenta.
4Intelect substantiv neutru, plural intelecte
5Inteléct -e n.
Facultate a omului de a gandi si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; judecata; ratiune; cuget; minte. /<lat. intellectus, limba franceza: intellect
Facultate a omului de a gandi si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; judecata; ratiune; cuget; minte. /<lat. intellectus, limba franceza: intellect
6Inteléct substantiv neutru Facultatea de a gandi, de a opera cu notiuni; gandire, intelegere; inteligenta. [< franceza intellect, conform limba latina intellectus].