Isca
Definitie, sens si explicatie
1Isca, isc, verb I. Reflexiv A se naste, a lua fiinta, a se ivi, a se produce, a aparea (pe neasteptate, deodata). ♦ Tranzitiv A face sa se nasca, sa se iveasca, a scoate la iveala, a provoca (pe neasteptate); prin extensiune a nascoci, a inventa. – Din bulgara Iskam. (iska mi se).
2Isca verb
1. verifica cuvantul: starni.
2. verifica cuvantul: provoca.
3. verifica cuvantul: dezlantui.
4. a aparea, a se ivi, a incepe, a se porni, a se produce, a se starni, (invechit si reg.) a se scociori, (figurativ) a se naste. (S-a - din senin o furtuna.)
1. verifica cuvantul: starni.
2. verifica cuvantul: provoca.
3. verifica cuvantul: dezlantui.
4. a aparea, a se ivi, a incepe, a se porni, a se produce, a se starni, (invechit si reg.) a se scociori, (figurativ) a se naste. (S-a - din senin o furtuna.)
3Isca verb, indicativ prezent 3 singular isca; conjunctie: prezent 3 singular si plural iste
4A se isca ma isc intranzitiv A-si face brusc aparitia; a se lasa vazut pe neasteptate; a aparea; a se arata; a se ivi. /<bulg. iskam
5A isca isc tranzitiv 1) A face sa se iste. 2) A face sa se produca; a avea drept efect; a pricinui; a provoca; a produce; a cauza. /<bulg. iskam
6Isca (isc, iscat), verb reflexiv –
1. (Cu pronume in dat.) A se i nazari cuiva, a-i trece prin minte. –
2. A se produce, a se intimpla, a se ivi. –
3. (Tranzitiv) A produce, a provoca.
Sl. iskati „a dori”, prin intermediul bulgara iska mi se „am chef de” (Candrea; Dar; conform Cihac, Ii, 149).
Este gresita parerea lui Tiktin, care pleaca de la iasca › *iesca „a aprinde”.
1. (Cu pronume in dat.) A se i nazari cuiva, a-i trece prin minte. –
2. A se produce, a se intimpla, a se ivi. –
3. (Tranzitiv) A produce, a provoca.
Sl. iskati „a dori”, prin intermediul bulgara iska mi se „am chef de” (Candrea; Dar; conform Cihac, Ii, 149).
Este gresita parerea lui Tiktin, care pleaca de la iasca › *iesca „a aprinde”.