Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Istorie

1 * Cuvantul cu diacritice: istórie
Cuvantul fara diacritice: istorie

Definitie: ISTORIE, istorii, substantiv feminin 1. Proces de dezvoltare a fenomenelor naturii și societății. 2. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etcetera ♦ (Concretizat) Scriere conținând evenimente și fapte care se încadrează în această știință. 3. (Cu determinarea domeniului) Știință care studiază dezvoltarea și schimbările succesive dintr-un anumit domeniu. Istoria limbii. ♦ (Concretizat) Lucrare care tratează probleme din aceste domenii. 4. Povestire, narațiune. 5. (Familiar) întâmplare, pățanie. ♦ Poznă, încurcătură. – Din limba latina historia, limba italiana istoria. Conform: franceza h i s t o i r e.

2 * Cuvantul cu diacritice: istórie
Cuvantul fara diacritice: istorie

Definitie: ISTORIE substantiv feminin 1. proces obiectiv al dezvoltării fenomenelor în natură și societate. 2. știință care studiază dezvoltarea societății omenești în întreaga ei complexitate. 3. știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării faptelor într-un anumit domeniu. ♢ expunerea critică a unor fapte istorice. 4. povestire, narațiune. 5. (familiar) întâmplare, pățanie; poznă. (< lat., limba greaca (veche) historia, limba italiana istoria, după franceza histoire)

3 * Cuvantul cu diacritice: istórie
Cuvantul fara diacritice: istorie

Definitie: ISTORIE substantiv verifica cuvantul: narațiune.

4 * Cuvantul cu diacritice: istórie
Cuvantul fara diacritice: istorie

Definitie: ISTORIE substantiv verifica cuvantul: încurcătură, întâmplare, pă-țanie, peripeție, poznă.

5 * Cuvantul cu diacritice: istórie
Cuvantul fara diacritice: istorie

Definitie: istorie substantiv feminin (silabe -ri-e), art. istoria (silabe -ri-a), g.-d. art. istoriei; plural istorii, art. istoriile (silabe -ri-i-)

6 * Cuvantul cu diacritice: istórie -i
Cuvantul fara diacritice: istorie

Definitie: ISTORIE -i f. 1) Proces de dezvoltare a fenomenelor din natură și din societate. 2) Perioadă a evoluției umane, posterioară preistoriei și protoistoriei cunoscută din documente scrise. 3) Știință care se ocupă cu studiul evoluției societății omenești și a legităților ei de dezvoltare. -a antică. -a contemporană. ♢ A intra în - a rămâne în memorie. 4) Știință care studiază succesiunea evoluției faptelor într-un anumit domeniu. -a limbii. -a teatrului. 5) Relatare succesivă a unor evenimente, fapte; povestire; narațiune. 6) fam. Întâmplare neprevăzută și impresionantă care intervine în viața cuiva; peripeție. [G.-D. istoriei; Sil. -ri-e] lat., limba greaca (veche) historia

7 * Cuvantul cu diacritice: istórie
Cuvantul fara diacritice: istorie

Definitie: ISTORIE substantiv feminin 1. Procesul obiectiv al dezvoltării fenomenelor în natură și în societate. 2. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății omenești, a unui popor, urmărind-o cronologic ca un proces unitar, desfășurat pe baza unor legi obiective; (prin extensiune) știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării faptelor dintr-un anumit domeniu. ♦ Scriere care cuprinde expunerea critică a unor fapte istorice. 3. Povestire, narațiune. [Genitiv -iei. / < lat., limba greaca (veche) historia].

8 * Cuvantul cu diacritice: istórie istórii
Cuvantul fara diacritice: istorie

Definitie: istorie (istorii), substantiv feminin – 1. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etcetera – 2. Poveste, relatare. – 3. Conflict, încurcătură, necaz. – 4. Organ genital. – Mr. isturie. Limba Latina historia sau limba greaca (veche) ἰρτορία (secolul XVII). Accentul istorie, cuvant invechit, se aude actualmente numai pentru sensurile 3 și 4. – Derivat istorioară, substantiv feminin (anecdotă, povestire distractivă, banc); istornic, adjectiv (istoric), secolul XVIII, cuvant invechit; istoric, adjectiv , din franceza historique; istoricesc, adjectiv (istoric), secolul XVII, cuvant invechit; istoric, substantiv masculin (specialist în istorie), din limba latina historicus, secolul XVII; istorisi (var. rară istori), verb (a povesti, a relata), din limba greaca (veche) ἰρτορῶ, ἰρτορίσω; istoriograf, substantiv masculin (cronicar, istoric), din limba greaca (veche) ἰρτοριόγραφος (secolul XVIII); istoriografie, substantiv feminin (știință auxiliară istoriei care se ocupă cu studiul evoluției concepțiilor și operelor istorice); preistorie, substantiv feminin, din franceza prehistoire; preistoric, adjectiv