Definitie Istorie - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Istorie, istorii, substantiv feminin
1. Proces de dezvoltare a fenomenelor naturii si societatii.
2. Știinta care studiaza dezvoltarea complexa a societatii, a unui popor etcetera ♦ (Concretizat) Scriere continand evenimente si fapte care se incadreaza in aceasta stiinta.
3. (Cu determinarea domeniului) Știinta care studiaza dezvoltarea si schimbarile succesive dintr-un anumit domeniu.
Istoria limbii. ♦ (Concretizat) Lucrare care trateaza probleme din aceste domenii.
4. Povestire, naratiune.
5. (Familiar) intamplare, patanie. ♦ Pozna, incurcatura. – Din limba latina Historia, limba italiana Istoria. Conform: franceza h i s t o i r e.

Varianta definitie 2: Istorie substantiv feminin
1. proces obiectiv al dezvoltarii fenomenelor in natura si societate.
2. stiinta care studiaza dezvoltarea societatii omenesti in intreaga ei complexitate.
3. stiinta care se ocupa cu studiul aparitiei si dezvoltarii faptelor intr-un anumit domeniu. ♢ expunerea critica a unor fapte istorice.
4. povestire, naratiune.
5. (familiar) intamplare, patanie; pozna. (< lat., limba greaca (veche) historia, limba italiana istoria, dupa franceza histoire)

Varianta definitie 3: Istorie substantiv verifica cuvantul: naratiune.

Varianta definitie 4: Istorie substantiv verifica cuvantul: incurcatura, intamplare, pa-tanie, peripetie, pozna.

Varianta definitie 5: Istorie substantiv feminin (silabe -ri-e), art. istoria (silabe -ri-a), g.-d. art. istoriei; plural istorii, art. istoriile (silabe -ri-i-)

Varianta definitie 6: Istorie -i f. 1) Proces de dezvoltare a fenomenelor din natura si din societate. 2) Perioada a evolutiei umane, posterioara preistoriei si protoistoriei cunoscuta din documente scrise. 3) Știinta care se ocupa cu studiul evolutiei societatii omenesti si a legitatilor ei de dezvoltare. -a antica. -a contemporana. ♢ A intra in - a ramane in memorie. 4) Știinta care studiaza succesiunea evolutiei faptelor intr-un anumit domeniu. -a limbii. -a teatrului. 5) Relatare succesiva a unor evenimente, fapte; povestire; naratiune. 6) fam.
Întamplare neprevazuta si impresionanta care intervine in viata cuiva; peripetie. [G.-D. istoriei; Sil. -ri-e] /<lat., limba greaca (veche) historia

Varianta definitie 7: Istorie substantiv feminin
1. Procesul obiectiv al dezvoltarii fenomenelor in natura si in societate.
2. Știinta care studiaza dezvoltarea complexa a societatii omenesti, a unui popor, urmarind-o cronologic ca un proces unitar, desfasurat pe baza unor legi obiective; (prin extensiune) stiinta care se ocupa cu studiul aparitiei si dezvoltarii faptelor dintr-un anumit domeniu. ♦ Scriere care cuprinde expunerea critica a unor fapte istorice.
3. Povestire, naratiune. [Genitiv -iei. / < lat., limba greaca (veche) historia].

Varianta definitie 8: Istorie (istorii), substantiv feminin –
1. Știinta care studiaza dezvoltarea complexa a societatii, a unui popor etcetera –
2. Poveste, relatare. –
3. Conflict, incurcatura, necaz. –
4. Organ genital. – Mr. isturie.
Limba Latina historia sau limba greaca (veche) ἰρτορία (secolul XVII).
Accentul istorie, cuvant invechit, se aude actualmente numai pentru sensurile 3 si
4. – Derivat istorioara, substantiv feminin (anecdota, povestire distractiva, banc); istornic, adjectiv (istoric), secolul XVIII, cuvant invechit; istoric, adjectiv , din franceza historique; istoricesc, adjectiv (istoric), secolul XVII, cuvant invechit; istoric, substantiv masculin (specialist in istorie), din limba latina historicus, secolul XVII; istorisi (var. rara istori), verb (a povesti, a relata), din limba greaca (veche) ἰρτορῶ, ἰρτορίσω; istoriograf, substantiv masculin (cronicar, istoric), din limba greaca (veche) ἰρτοριόγραφος (secolul XVIII); istoriografie, substantiv feminin (stiinta auxiliara istoriei care se ocupa cu studiul evolutiei conceptiilor si operelor istorice); preistorie, substantiv feminin, din franceza prehistoire; preistoric, adjectiv