Istorie
Definitie, sens si explicatie
1Istorie, istorii, substantiv feminin
1. Proces de dezvoltare a fenomenelor naturii si societatii.
2. stiinta care studiaza dezvoltarea complexa a societatii, a unui popor etcetera ♦ (Concretizat) Scriere continand evenimente si fapte care se incadreaza in aceasta stiinta.
3. (Cu determinarea domeniului) stiinta care studiaza dezvoltarea si schimbarile succesive dintr-un anumit domeniu.
Istoria limbii. ♦ (Concretizat) Lucrare care trateaza probleme din aceste domenii.
4. Povestire, naratiune.
5. (Familiar) intamplare, patanie. ♦ Pozna, incurcatura. – Din limba latina Historia, limba italiana Istoria. Conform: franceza h i s t o i r e.
1. Proces de dezvoltare a fenomenelor naturii si societatii.
2. stiinta care studiaza dezvoltarea complexa a societatii, a unui popor etcetera ♦ (Concretizat) Scriere continand evenimente si fapte care se incadreaza in aceasta stiinta.
3. (Cu determinarea domeniului) stiinta care studiaza dezvoltarea si schimbarile succesive dintr-un anumit domeniu.
Istoria limbii. ♦ (Concretizat) Lucrare care trateaza probleme din aceste domenii.
4. Povestire, naratiune.
5. (Familiar) intamplare, patanie. ♦ Pozna, incurcatura. – Din limba latina Historia, limba italiana Istoria. Conform: franceza h i s t o i r e.
2Istorie substantiv feminin
1. proces obiectiv al dezvoltarii fenomenelor in natura si societate.
2. stiinta care studiaza dezvoltarea societatii omenesti in intreaga ei complexitate.
3. stiinta care se ocupa cu studiul aparitiei si dezvoltarii faptelor intr-un anumit domeniu. ♢ expunerea critica a unor fapte istorice.
4. povestire, naratiune.
5. (familiar) intamplare, patanie; pozna. (< lat., limba greaca (veche) historia, limba italiana istoria, dupa franceza histoire)
1. proces obiectiv al dezvoltarii fenomenelor in natura si societate.
2. stiinta care studiaza dezvoltarea societatii omenesti in intreaga ei complexitate.
3. stiinta care se ocupa cu studiul aparitiei si dezvoltarii faptelor intr-un anumit domeniu. ♢ expunerea critica a unor fapte istorice.
4. povestire, naratiune.
5. (familiar) intamplare, patanie; pozna. (< lat., limba greaca (veche) historia, limba italiana istoria, dupa franceza histoire)
3Istorie substantiv verifica cuvantul: naratiune.
4Istorie substantiv verifica cuvantul: incurcatura, intamplare, pa-tanie, peripetie, pozna.
5Istorie substantiv feminin (silabe -ri-e), art. istoria (silabe -ri-a), g.-d. art. istoriei; plural istorii, art. istoriile (silabe -ri-i-)
6Istorie -i f. 1) Proces de dezvoltare a fenomenelor din natura si din societate. 2) Perioada a evolutiei umane, posterioara preistoriei si protoistoriei cunoscuta din documente scrise. 3) stiinta care se ocupa cu studiul evolutiei societatii omenesti si a legitatilor ei de dezvoltare. -a antica. -a contemporana. ♢ A intra in - a ramane in memorie. 4) stiinta care studiaza succesiunea evolutiei faptelor intr-un anumit domeniu. -a limbii. -a teatrului. 5) Relatare succesiva a unor evenimente, fapte; povestire; naratiune. 6) fam.
Întamplare neprevazuta si impresionanta care intervine in viata cuiva; peripetie. [G.-d. istoriei; Sil. -ri-e] /<lat., limba greaca (veche) historia
Întamplare neprevazuta si impresionanta care intervine in viata cuiva; peripetie. [G.-d. istoriei; Sil. -ri-e] /<lat., limba greaca (veche) historia
7Istorie substantiv feminin
1. Procesul obiectiv al dezvoltarii fenomenelor in natura si in societate.
2. stiinta care studiaza dezvoltarea complexa a societatii omenesti, a unui popor, urmarind-o cronologic ca un proces unitar, desfasurat pe baza unor legi obiective; (prin extensiune) stiinta care se ocupa cu studiul aparitiei si dezvoltarii faptelor dintr-un anumit domeniu. ♦ Scriere care cuprinde expunerea critica a unor fapte istorice.
3. Povestire, naratiune. [Genitiv -iei. / < lat., limba greaca (veche) historia].
1. Procesul obiectiv al dezvoltarii fenomenelor in natura si in societate.
2. stiinta care studiaza dezvoltarea complexa a societatii omenesti, a unui popor, urmarind-o cronologic ca un proces unitar, desfasurat pe baza unor legi obiective; (prin extensiune) stiinta care se ocupa cu studiul aparitiei si dezvoltarii faptelor dintr-un anumit domeniu. ♦ Scriere care cuprinde expunerea critica a unor fapte istorice.
3. Povestire, naratiune. [Genitiv -iei. / < lat., limba greaca (veche) historia].
8Istorie (istorii), substantiv feminin –
1. stiinta care studiaza dezvoltarea complexa a societatii, a unui popor etcetera –
2. Poveste, relatare. –
3. Conflict, incurcatura, necaz. –
4. Organ genital. – Mr. isturie.
Limba Latina historia sau limba greaca (veche) ἰρτορία (secolul Xvii).
Accentul istorie, cuvant invechit, se aude actualmente numai pentru sensurile 3 si
4. – Derivat istorioara, substantiv feminin (anecdota, povestire distractiva, banc); istornic, adjectiv (istoric), secolul Xviii, cuvant invechit; istoric, adjectiv , din franceza historique; istoricesc, adjectiv (istoric), secolul Xvii, cuvant invechit; istoric, substantiv masculin (specialist in istorie), din limba latina historicus, secolul Xvii; istorisi (var. rara istori), verb (a povesti, a relata), din limba greaca (veche) ἰρτορῶ, ἰρτορίσω; istoriograf, substantiv masculin (cronicar, istoric), din limba greaca (veche) ἰρτοριόγραφος (secolul Xviii); istoriografie, substantiv feminin (stiinta auxiliara istoriei care se ocupa cu studiul evolutiei conceptiilor si operelor istorice); preistorie, substantiv feminin, din franceza prehistoire; preistoric, adjectiv
1. stiinta care studiaza dezvoltarea complexa a societatii, a unui popor etcetera –
2. Poveste, relatare. –
3. Conflict, incurcatura, necaz. –
4. Organ genital. – Mr. isturie.
Limba Latina historia sau limba greaca (veche) ἰρτορία (secolul Xvii).
Accentul istorie, cuvant invechit, se aude actualmente numai pentru sensurile 3 si
4. – Derivat istorioara, substantiv feminin (anecdota, povestire distractiva, banc); istornic, adjectiv (istoric), secolul Xviii, cuvant invechit; istoric, adjectiv , din franceza historique; istoricesc, adjectiv (istoric), secolul Xvii, cuvant invechit; istoric, substantiv masculin (specialist in istorie), din limba latina historicus, secolul Xvii; istorisi (var. rara istori), verb (a povesti, a relata), din limba greaca (veche) ἰρτορῶ, ἰρτορίσω; istoriograf, substantiv masculin (cronicar, istoric), din limba greaca (veche) ἰρτοριόγραφος (secolul Xviii); istoriografie, substantiv feminin (stiinta auxiliara istoriei care se ocupa cu studiul evolutiei conceptiilor si operelor istorice); preistorie, substantiv feminin, din franceza prehistoire; preistoric, adjectiv