Istorism
Definitie, sens si explicatie
1Istorism substantiv neutru (Filoz.) Principiu potrivit caruia evenimentele si fenomenele trebuie studiate in procesul aparitiei si dezvoltarii lor istorice. – Din franceza Historisme, limba rusa Istorizm.
2Istorism substantiv neutru principiu de baza al metodei dialectice in cercetarea stiintifica, potrivit caruia evenimentele si fenomenele se studiaza in procesul aparitiei, dezvoltarii si pieirii lor, in stransa legatura cu conditiile istorice concrete care le-au dat nastere. (< franceza historisme, limba rusa istorizm)
3Istorism substantiv neutru
4Istorism n.
Principiu metodologic, conform caruia obiectele si fenomenele din realitate trebuie privite in dezvoltare istorica, in legatura cu conditiile concrete care le-au generat si cu celelalte fenomene existente in momentul istoric dat. /<fr. historisme, limba germana Historismus
Principiu metodologic, conform caruia obiectele si fenomenele din realitate trebuie privite in dezvoltare istorica, in legatura cu conditiile concrete care le-au generat si cu celelalte fenomene existente in momentul istoric dat. /<fr. historisme, limba germana Historismus
5Istorism substantiv neutru Principiu de baza al metodei dialectice in cercetarea stiintifica, potrivit caruia evenimentele si fenomenele se studiaza in procesul aparitiei, dezvoltarii si pieirii lor, in stransa legatura cu conditiile istorice concrete care le-au dat nastere. [< limba rusa istorizm, conform franceza historisme, limba germana Historismus].