Definitie Izbucni - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Izbucni, izbucnesc, verb IV.
Intranzitiv
1. A se manifesta brusc si cu putere; a se arata deodata; prin extensiune a tasni.
2. (Despre sunete, vorbe etcetera; la pers. 3) A se porni deodata si cu intensitate, a se auzi deodata. [Varianta: Zbucni verb IV] – Din bulgara Izbukna.

Varianta definitie 2: Izbucni verb
1. verifica cuvantul: erupe.
2. a tasni, (invechit) a prorupe. (Lacrimile au - din ochii ei.)
3. a bufni, a pufni, (invechit si reg.) a prorupe, (Mold. si Bucovina) a dupai. (- in plans, in ras.)
4. verifica cuvantul: dezlantui.
5. a se declara. (A - un incendiu.)

Varianta definitie 3: Izbucni verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural izbucnesc, imperfect 3 singular izbucnea; conjunctie: prezent 3 singular si plural izbucneasca

Varianta definitie 4: A izbucni -esc intranzitiv 1) (despre actiuni, stari, fenomene ale naturii etcetera) A incepe brusc si cu violenta; a se dezlantui; a se declansa; a irupe; a se declara; a se starni. 2) (despre lichide, aburi, gaze) A iesi cu putere printr-o deschizatura ingusta; a tasni; a irupe; a rabufni. 3) fig.
A-si face brusc aparitia; a se lasa vazut pe neasteptate; a aparea; a se arata; a se ivi; a se isca. 4) (despre zgomote, sunete, vorbe etcetera) A incepe brusc si cu intensitate. 5) (despre persoane) A interveni pe neasteptate si violent intr-o discutie; a exploda. /<bulg. izbukna

Varianta definitie 5: Izbucni (izbucnesc, izbucnit), verb –
1. A se porni, brusc si cu putere. –
2. A izvori, a tisni. –
3. A bufni in, a pufni in. – Varianta sbucni, sbugni.
Bg. izbuchnuvam (DAR), care pare de origine expresiva, conform pocni, bufni, si limba neogreaca: μπουχτίζω, limba rusa buchnutĭ, limba sarba:, cr. buknuti.
Ultima varianta pare specializata cu sensul de „a o rupe la fuga”, poate prin incrucisare cu sbughi.
Dupa Miklosich, Slaw.
Elem., 16, din limba slava (veche) buchnoti. – Derivat postverbal izbuc, substantiv neutru (Trans., izvor, fintina).