Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Jabă

1 * Cuvantul cu diacritice: jábă
Cuvantul fara diacritice: jaba

Definitie: JABĂ interjectie verifica cuvantul: marș.

2 * Cuvantul cu diacritice: jábă
Cuvantul fara diacritice: jaba

Definitie: jabă substantiv feminin

3 * Cuvantul cu diacritice: jábă
Cuvantul fara diacritice: jaba

Definitie: JABĂ f. Boală a oilor care provoacă somnolența și învinețește carnea. /Origine necunoscuta

4 * Cuvantul cu diacritice: jábă jábe
Cuvantul fara diacritice: jaba

Definitie: jabă (jabe), substantiv feminin – Boală a oilor și cîinilor, un fel de aftă. Bg. žaba „borască; boală, aftă” (DAR). Derivat au fost tratați din punct de vedere expresiv. – Derivat jebos, adjectiv (bolnav, moleșit). Aceleiași surse limba slava (veche) îi aparțin jabie, substantiv feminin (mușchi, Polytrichum perigoniale), din limba slava (veche) žablija „de broască”, datorită asemănării sale cu ouăle de broască; jalbă, substantiv feminin (plantă, Pyrola secunda; boală, aftă), pe care DAR îl pune în legătură greșit cu jale „salvie”; jabrină (var. jebrină, mr. jaghină), substantiv feminin (algă), din bulgara žabina „ouă de broască”, conform rut. žaburina „algă”; jabrac, substantiv masculin (leneș, haimana); janghină, substantiv feminin (mîrțoagă), cu pronunțarea regională bi › ghi (semantismul, plecînd de la ideea de „boală, aftă” › „animal bolnav” › „animal inutil”); janghinos, adjectiv (om bolnav, sfrijit; îngîmfat); japșe (var. japcă, japină), substantiv feminin (iaz, baltă), conform bulgara žabište „loc cu multe broaște; baltă”; jap, substantiv masculin (bătrîn ramolit); japiu, substantiv masculin (zgîrcit, venetic, om de curînd îmbogățit); japiu, substantiv neutru (perniță de cele două părți ale șeii de călărit); japchin (var. japchină), substantiv neutru (tumoare, furuncul, rană); jepchinos, adjectiv (jegos, rîios); japiță, substantiv feminin (parte a plugului; zăpăcit, aiurit), din bulgara žapica „broască” și „japiță de plug” (Weigand, JB, XIX, 137); jughină, substantiv feminin (jegos); javră (var. jabră, javlă), substantiv feminin (cățel, potaie; om zăpăcit), pare varianta de la jabă, cu infixul r, ca în jabrină (în fonetism este posibil să fi influențat limba turca: yavru „cățel, pui”); jevri, verb (a lătra; a trăncăni). Pentru javră, a cărei legătură cu jabă a fost indicată numai de Scriban, s-au propus alte soluții: din limba slava (veche) žebrati „a cerși” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 156); de la jevri și acesta din limba slava (veche) živorati „a trăi”, cu semantismul lui jivină (Philippide, Principii, 297); creație spontană, care imită sunetele scoase de cîine, conform poitev. jabrailler „a urla” (Șeineanu, Chien, 224); din rut. žavra „cîine jigărit” (Tiktin; DAR; Candrea). Totuși, Candrea, Elemente, 405, credea că rut. provenea din rom. Aceleiași familii îi parține: jarpăn (var. jerpan), substantiv masculin (mîrțoagă), reducere de la jerpănos, adjectiv (jegos), conform jepchinos; japcă (var. jepciu), substantiv feminin (costum); jarcă, substantiv feminin (piele uzată sau de calitate proastă; babă ramolită; animal bătrîn și inutil), probabil în loc de jarpcă (DAR), conform limba sarba: žavka „piele”; jarcalete, substantiv masculin (haimana, vagabond); jarcalău, substantiv neutru (zdreanță); jerchinos, adjectiv (zdrențăros); jerpeli, verb (a roade, a uza, a deteriora), cu sufix expresiv -li, pe baza lui jerpan (după Cihac, II, 156 și Bogrea, Dacor., IV, 825, din pol. szarpanina „acțiunea de a sfîșia”, care pare mai puțin probabilă). Toate aceste cuvinte indică un tratament expresiv, care i-a făcut pe autorii DAR să admită prezența unei rădăcini expresive jarp-, conform jart.