Jabă
Definitie, sens si explicatie
1Jabă interjectie verifica cuvantul: mars.
2Jaba substantiv feminin
3Jabă f.
Boala a oilor care provoaca somnolenta si invineteste carnea. /Origine necunoscuta
Boala a oilor care provoaca somnolenta si invineteste carnea. /Origine necunoscuta
4Jaba (jabe), substantiv feminin – Boala a oilor si ciinilor, un fel de afta.
Bg. žaba „borasca; boala, afta” (Dar).
Derivat au fost tratati din punct de vedere expresiv. – Derivat jebos, adjectiv (bolnav, molesit).
Aceleiasi surse limba slava (veche) ii apartin jabie, substantiv feminin (muschi, Polytrichum perigoniale), din limba slava (veche) žablija „de broasca”, datorita asemanarii sale cu ouale de broasca; jalba, substantiv feminin (planta, Pyrola secunda; boala, afta), pe care Dar il pune in legatura gresit cu jale „salvie”; jabrina (var. jebrina, mr. jaghina), substantiv feminin (alga), din bulgara žabina „oua de broasca”, conform rut. žaburina „alga”; jabrac, substantiv masculin (lenes, haimana); janghina, substantiv feminin (mirtoaga), cu pronuntarea regionala bi › ghi (semantismul, plecind de la ideea de „boala, afta” › „animal bolnav” › „animal inutil”); janghinos, adjectiv (om bolnav, sfrijit; ingimfat); japse (var. japca, japina), substantiv feminin (iaz, balta), conform bulgara žabište „loc cu multe broaste; balta”; jap, substantiv masculin (batrin ramolit); japiu, substantiv masculin (zgircit, venetic, om de curind imbogatit); japiu, substantiv neutru (pernita de cele doua parti ale seii de calarit); japchin (var. japchina), substantiv neutru (tumoare, furuncul, rana); jepchinos, adjectiv (jegos, riios); japita, substantiv feminin (parte a plugului; zapacit, aiurit), din bulgara žapica „broasca” si „japita de plug” (Weigand, Jb, Xix, 137); jughina, substantiv feminin (jegos); javra (var. jabra, javla), substantiv feminin (catel, potaie; om zapacit), pare varianta de la jaba, cu infixul r, ca in jabrina (in fonetism este posibil sa fi influentat limba turca: yavru „catel, pui”); jevri, verb (a latra; a trancani).
Pentru javra, a carei legatura cu jaba a fost indicata numai de Scriban, s-au propus alte solutii: din limba slava (veche) žebrati „a cersi” (Miklosich, Slaw.
Elem., 22; Cihac, Ii, 156); de la jevri si acesta din limba slava (veche) živorati „a trai”, cu semantismul lui jivina (Philippide, Principii, 297); creatie spontana, care imita sunetele scoase de ciine, conform poitev. jabrailler „a urla” (seineanu, Chien, 224); din rut. žavra „ciine jigarit” (Tiktin; Dar; Candrea).
Totusi, Candrea, Elemente, 405, credea ca rut. provenea din rom.
Aceleiasi familii ii partine: jarpan (var. jerpan), substantiv masculin (mirtoaga), reducere de la jerpanos, adjectiv (jegos), conform jepchinos; japca (var. jepciu), substantiv feminin (costum); jarca, substantiv feminin (piele uzata sau de calitate proasta; baba ramolita; animal batrin si inutil), probabil in loc de *jarpca (Dar), conform limba sarba: žavka „piele”; jarcalete, substantiv masculin (haimana, vagabond); jarcalau, substantiv neutru (zdreanta); jerchinos, adjectiv (zdrentaros); jerpeli, verb (a roade, a uza, a deteriora), cu sufix expresiv -li, pe baza lui jerpan (dupa Cihac, Ii, 156 si Bogrea, Dacor., Iv, 825, din pol. szarpanina „actiunea de a sfisia”, care pare mai putin probabila).
Toate aceste cuvinte indica un tratament expresiv, care i-a facut pe autorii Dar sa admita prezenta unei radacini expresive jarp-, conform jart.
Bg. žaba „borasca; boala, afta” (Dar).
Derivat au fost tratati din punct de vedere expresiv. – Derivat jebos, adjectiv (bolnav, molesit).
Aceleiasi surse limba slava (veche) ii apartin jabie, substantiv feminin (muschi, Polytrichum perigoniale), din limba slava (veche) žablija „de broasca”, datorita asemanarii sale cu ouale de broasca; jalba, substantiv feminin (planta, Pyrola secunda; boala, afta), pe care Dar il pune in legatura gresit cu jale „salvie”; jabrina (var. jebrina, mr. jaghina), substantiv feminin (alga), din bulgara žabina „oua de broasca”, conform rut. žaburina „alga”; jabrac, substantiv masculin (lenes, haimana); janghina, substantiv feminin (mirtoaga), cu pronuntarea regionala bi › ghi (semantismul, plecind de la ideea de „boala, afta” › „animal bolnav” › „animal inutil”); janghinos, adjectiv (om bolnav, sfrijit; ingimfat); japse (var. japca, japina), substantiv feminin (iaz, balta), conform bulgara žabište „loc cu multe broaste; balta”; jap, substantiv masculin (batrin ramolit); japiu, substantiv masculin (zgircit, venetic, om de curind imbogatit); japiu, substantiv neutru (pernita de cele doua parti ale seii de calarit); japchin (var. japchina), substantiv neutru (tumoare, furuncul, rana); jepchinos, adjectiv (jegos, riios); japita, substantiv feminin (parte a plugului; zapacit, aiurit), din bulgara žapica „broasca” si „japita de plug” (Weigand, Jb, Xix, 137); jughina, substantiv feminin (jegos); javra (var. jabra, javla), substantiv feminin (catel, potaie; om zapacit), pare varianta de la jaba, cu infixul r, ca in jabrina (in fonetism este posibil sa fi influentat limba turca: yavru „catel, pui”); jevri, verb (a latra; a trancani).
Pentru javra, a carei legatura cu jaba a fost indicata numai de Scriban, s-au propus alte solutii: din limba slava (veche) žebrati „a cersi” (Miklosich, Slaw.
Elem., 22; Cihac, Ii, 156); de la jevri si acesta din limba slava (veche) živorati „a trai”, cu semantismul lui jivina (Philippide, Principii, 297); creatie spontana, care imita sunetele scoase de ciine, conform poitev. jabrailler „a urla” (seineanu, Chien, 224); din rut. žavra „ciine jigarit” (Tiktin; Dar; Candrea).
Totusi, Candrea, Elemente, 405, credea ca rut. provenea din rom.
Aceleiasi familii ii partine: jarpan (var. jerpan), substantiv masculin (mirtoaga), reducere de la jerpanos, adjectiv (jegos), conform jepchinos; japca (var. jepciu), substantiv feminin (costum); jarca, substantiv feminin (piele uzata sau de calitate proasta; baba ramolita; animal batrin si inutil), probabil in loc de *jarpca (Dar), conform limba sarba: žavka „piele”; jarcalete, substantiv masculin (haimana, vagabond); jarcalau, substantiv neutru (zdreanta); jerchinos, adjectiv (zdrentaros); jerpeli, verb (a roade, a uza, a deteriora), cu sufix expresiv -li, pe baza lui jerpan (dupa Cihac, Ii, 156 si Bogrea, Dacor., Iv, 825, din pol. szarpanina „actiunea de a sfisia”, care pare mai putin probabila).
Toate aceste cuvinte indica un tratament expresiv, care i-a facut pe autorii Dar sa admita prezenta unei radacini expresive jarp-, conform jart.