Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Jaf

1 * Cuvantul cu diacritice: jaf
Cuvantul fara diacritice: jaf

Definitie: JAF, jafuri, substantiv neutru 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ♢ Locutiune verb A face jaf = a jefui, a prăda. ♢ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Familiar) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ♢ Expresie Jaf în ciuperci se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Varianta: (învechit) jac substantiv neutru] – Din pol. žak.

2 * Cuvantul cu diacritice: jaf
Cuvantul fara diacritice: jaf

Definitie: JAF substantiv verifica cuvantul: risipă.

3 * Cuvantul cu diacritice: jaf
Cuvantul fara diacritice: jaf

Definitie: JAF substantiv 1. jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, (livresc) rapt, (învechit) dobândă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe -.) 2. verifica cuvantul: tâlhărie.

4 * Cuvantul cu diacritice: jaf
Cuvantul fara diacritice: jaf

Definitie: jaf substantiv neutru, plural jafuri

5 * Cuvantul cu diacritice: jaf -uri
Cuvantul fara diacritice: jaf

Definitie: JAF -uri n. 1) Furt (mare), săvârșit cu violență; prăda; despuiere. 2) Obiect sustras printr-un asemenea act de violență. 3) familiar Cheltuieli mari (pentru ceva), care depășesc cu mult prețul sau cheltuielile reale. pol. žak

6 * Cuvantul cu diacritice: jaf jáfuri
Cuvantul fara diacritice: jaf

Definitie: jaf (jafuri), substantiv neutru – Jaf, prădăciune. – Varianta (învechit) jac, jah. limba italiana: sacco, prin intermediul mag. zsak (Philippide, Principii, 297; DAR), sau al pol. žak (Cihac, II, 155; Tiktin), conform jacă. Derivat nu este clară, întrucît cuvîntul pol. este rar și cel mag. înseamnă numai „sac”, însă conform mag. zsakolni „a prăda”. Nu este normală nici alterarea c › h › f, pe care Tiktin încearcă să o explice printr-o veche pronunțare germană cu k aspirat și DAR printr-o încrucișare cu rut. žah „groază”; dar este vorba fără îndoială de o transformare în interiorul limbii rom., deoarece cele trei forme sînt amplu reprezentate: conform doctor › doftor. Derivat jăcaș, adjectiv (învechit, jefuitor); jefui, verb (a prăda), cu varianta cuvant invechit jecui, jăcui; jefuitor, adjectiv (care jefuiește); jefuială, substantiv feminin (jaf; stoarcere de impozite); jecmăni (var. jăcmăni), verb (a jefui, a prăda), din mag. zsakmany „jefuire” ‹ limba italiana saccomanno (Cihac, II, 155; DAR); jecmăn, substantiv neutru (jefuire), deverbal al cuvîntului anterior; jecmăneală, substantiv feminin (jaf; stoarcere de impozite). Jac apare de la începutul secolul XVII, jecmăni de la începutul secolul XVIII.