Jid
Definitie, sens si explicatie
1Jid, -izi substantiv masculin Evreu -din limba slava (veche) zĩdŭ
2Jid (jizi), substantiv masculin – Evreu.
Sl. židŭ, conform rut., pol. žyd, bulgara žid „gigant” (Dar).
Cu aceasta forma este cuvint rar, in Trans. de Nord si Mold. – Derivat jitca, substantiv feminin (evreu), cu sufix -ca; jidau, substantiv masculin (Trans., evreu), prin intermediul mag. zsido; jidauca, substantiv feminin (Mold., evreica); jidan, substantiv masculin (evreu), din limba slava (veche) cu sufix -an, conform limba slava (veche) židinŭ, židomŭ, židochŭ (Miklosich, Fremdw., 137; Cihac, Ii, 158; Tagliavini, Arch.
Rom., Xvi, 365; Dar); jidanca, substantiv feminin (evreica); jidanesc, adjectiv (evreiesc); jidaneste, adverb (in felul evreilor); jidanime, substantiv feminin (multime de evrei); jidov, substantiv neutru (evreu; urias; Bucovina, Meloe proscarabaeus, insecta), din limba slava (veche) židovinŭ (pentru al doilea sens, conform bulgara žid; se explica prin ideea ca cei dintii oameni au fost gigantii, imbinata cu ideea ca evreii au fost primii oameni); jidoavca (var. jidoafca), substantiv feminin (evreica); jidoveanca, substantiv feminin (dans popular); jidovesc, adjectiv (evreiesc); jidovetic, adjectiv (fricos, las); jidoveste, adverb (in felul evreilor); jidovi, verb (a se converti la iudaism); jidovime, substantiv feminin (adunare de evrei); jidovina, substantiv feminin (prapastie, abis), considerindu-se la origine ca sint resturi ale unei locuinte de giganti (dupa Scriban, din bulgara *duždovnica „apa de ploaie”; in dictionare glosarile acestui cuvint difera considerabil, dupa aspectul particular al locului astfel numit).
Jidov se foloseste mai ales cu sensul de „evreu, evreu din Vechiul Testament”; jidan a ajuns sa fie considerat in epoca moderna drept termen ofensiv.
Sl. židŭ, conform rut., pol. žyd, bulgara žid „gigant” (Dar).
Cu aceasta forma este cuvint rar, in Trans. de Nord si Mold. – Derivat jitca, substantiv feminin (evreu), cu sufix -ca; jidau, substantiv masculin (Trans., evreu), prin intermediul mag. zsido; jidauca, substantiv feminin (Mold., evreica); jidan, substantiv masculin (evreu), din limba slava (veche) cu sufix -an, conform limba slava (veche) židinŭ, židomŭ, židochŭ (Miklosich, Fremdw., 137; Cihac, Ii, 158; Tagliavini, Arch.
Rom., Xvi, 365; Dar); jidanca, substantiv feminin (evreica); jidanesc, adjectiv (evreiesc); jidaneste, adverb (in felul evreilor); jidanime, substantiv feminin (multime de evrei); jidov, substantiv neutru (evreu; urias; Bucovina, Meloe proscarabaeus, insecta), din limba slava (veche) židovinŭ (pentru al doilea sens, conform bulgara žid; se explica prin ideea ca cei dintii oameni au fost gigantii, imbinata cu ideea ca evreii au fost primii oameni); jidoavca (var. jidoafca), substantiv feminin (evreica); jidoveanca, substantiv feminin (dans popular); jidovesc, adjectiv (evreiesc); jidovetic, adjectiv (fricos, las); jidoveste, adverb (in felul evreilor); jidovi, verb (a se converti la iudaism); jidovime, substantiv feminin (adunare de evrei); jidovina, substantiv feminin (prapastie, abis), considerindu-se la origine ca sint resturi ale unei locuinte de giganti (dupa Scriban, din bulgara *duždovnica „apa de ploaie”; in dictionare glosarile acestui cuvint difera considerabil, dupa aspectul particular al locului astfel numit).
Jidov se foloseste mai ales cu sensul de „evreu, evreu din Vechiul Testament”; jidan a ajuns sa fie considerat in epoca moderna drept termen ofensiv.