Varianta definitie 2: Jid (jizi), substantiv masculin – Evreu.
Sl. židŭ, conform rut., pol. žyd, bulgara žid „gigant” (DAR).
Cu aceasta forma este cuvint rar, in Trans. de Nord si Mold. – Derivat jitca, substantiv feminin (evreu), cu sufix -ca; jidau, substantiv masculin (Trans., evreu), prin intermediul mag. zsido; jidauca, substantiv feminin (Mold., evreica); jidan, substantiv masculin (evreu), din limba slava (veche) cu sufix -an, conform limba slava (veche) židinŭ, židomŭ, židochŭ (Miklosich, Fremdw., 137; Cihac, II, 158; Tagliavini, Arch.
Rom., XVI, 365; DAR); jidanca, substantiv feminin (evreica); jidanesc, adjectiv (evreiesc); jidaneste, adverb (in felul evreilor); jidanime, substantiv feminin (multime de evrei); jidov, substantiv neutru (evreu; urias; Bucovina, Meloe proscarabaeus, insecta), din limba slava (veche) židovinŭ (pentru al doilea sens, conform bulgara žid; se explica prin ideea ca cei dintii oameni au fost gigantii, imbinata cu ideea ca evreii au fost primii oameni); jidoavca (var. jidoafca), substantiv feminin (evreica); jidoveanca, substantiv feminin (dans popular); jidovesc, adjectiv (evreiesc); jidovetic, adjectiv (fricos, las); jidoveste, adverb (in felul evreilor); jidovi, verb (a se converti la iudaism); jidovime, substantiv feminin (adunare de evrei); jidovina, substantiv feminin (prapastie, abis), considerindu-se la origine ca sint resturi ale unei locuinte de giganti (dupa Scriban, din bulgara *duždovnica „apa de ploaie”; in dictionare glosarile acestui cuvint difera considerabil, dupa aspectul particular al locului astfel numit).
Jidov se foloseste mai ales cu sensul de „evreu, evreu din Vechiul Testament”; jidan a ajuns sa fie considerat in epoca moderna drept termen ofensiv.
litere.
