Definitie Județ - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: JudÉȚ, (I, 1, 2) judeti, substantiv masculin, (I, 3, 4, II) judete, substantiv neutru I.
1. Substantiv masculin (În vechea organizare a Țarii Romanesti) Denumire data carmuitorului unui oras; primar.
2. Substantiv masculin (Învechit si regional) Judecator (1).
3. Substantiv neutru: Judecata (3).
4. Substantiv neutru: (Înv.; in religia crestina) Judecata de apoi. II. Substantiv neutru:
1. (În vechea organizare a Țarii Romanesti) Împartire administrativ-teritoriala, corespunzatoare tinutului in Moldova.
2. Unitate administrativ-teritoriala, in Romania, in componenta careia intra mai multe orase si comune. – Limba Latina Judicium.

Varianta definitie 2: JudÉȚ substantiv verifica cuvantul: actiune, animozitate, cauza, cearta, conflict, decizie, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discutie, disensiune, disputa, divergenta, galceava, hotarare, invrajbire, judecata, judecator, litigiu, neintelegere, primar, proces, sentinta, verdict, vrajba, zazanie.

Varianta definitie 3: JudÉȚ substantiv
1. (IST.) soltuz, (prin Moldova) voit. (- al unui oras.)
2. (invechit) sud, (invechit, in Bucovina) betarc, (invechit, in Transilvania) comitat, (invechit, in Mold.) tinut, (invechit, in Transilvania) varmeghie. (-ul Bihor.)

Varianta definitie 4: Judet (primar, judecator) substantiv masculin, plural judeti

Varianta definitie 5: Judet (unitate administrativ-teritoriala, judecata) substantiv neutru, plural judete

Varianta definitie 6: JudÉȚ -e n.
Unitate administrativ-teritoriala de rang superior, avand in componenta mai multe orase si comune. /<lat. judicium

Varianta definitie 7: Judet (judete), substantiv neutru –
1. Judecata, cercetare a unei cauze judiciare. –
2. Tribunal, for. –
3. Împartire administrativa, tinut. –
4. (S.m.) Judecator, magistrat. –
5. (S.m.) Guvernator, conducator, capetenie. – Mr. giudet, megl. judet.
Limba Latina iūdĭcium (Puscariu 915; Candrea-Dens., 909; REW 4601; DAR), conform limba italiana giudizio, sp. juicio.
Ipoteza lui Byck-Graur 34, care il explica pe judet, prin jude, plural judeci, pare improbabila; conform si S. Pop, Dacor., VIII,
62. – Derivat judetean, adjectiv (provincial).
Conform: der. neol. judiciar, adjectiv , din franceza judiciaire; judicios, adjectiv , din franceza judicieux.