Definitie Jur - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Jur1, juri, substantiv masculin (Astazi rar) Jurat1. ♢ (În vechea organizare judecatoreasca) Curte cu juri = organ de jurisdictie pentru procese criminale, delicte politice sau de presa, in componenta caruia intrau jurati1. – Din franceza Jury.

Varianta definitie 2: Jur2, jururi, substantiv neutru Spatiu in mijlocul caruia se afla cineva sau ceva; imprejurime; vecinatate. ♢ Locutiune adverb În (sau prin) jur = in (sau prin) preajma, alaturi, prin apropiere, imprejur.
Din jur = din imprejurimi, dimprejur. (De) jur imprejur = din (sau in) toate partile. ♢ Locutiune prep.
În jurul... = A) in preajma...; B) relativ la..., despre...; C) aproximativ in..., cam pe la...
Prin jurul... = in apropiere de...; cam pe la...; Din jurul... = pe langa, din preajma... (De) jur imprejurul... = in preajma... – Limba Latina Gyrus.

Varianta definitie 3: Jur3, jururi, substantiv neutru (Popular) Juramant. – Din Jura (derivat regresiv).

Varianta definitie 4: Jur substantiv masculin jurat. o curte cu - i = organ de jurisdictie cu caracter penal format din juri. (< franceza jury)

Varianta definitie 5: Jur substantiv verifica cuvantul: jurat.

Varianta definitie 6: Jur substantiv verifica cuvantul: juramant, legamant.

Varianta definitie 7: Jur interjectie verifica cuvantul: zau!

Varianta definitie 8: Jur substantiv verifica cuvantul: apropiere.

Varianta definitie 9: Jur (imprejurime, juramant; petrecere) substantiv neutru, plural jururi

Varianta definitie 10: Jur1 m. inv. : Curte cu -i organ de jurisdictie, in componenta caruia intrau juratii. /<fr. jury

Varianta definitie 11: Jur2 -uri n.
Spatiu in mijlocul caruia se afla cineva sau ceva. ♢ În (sau Prin) - in apropiere; in preajma; pe aproape. În -ul a) in preajma; in apropiere; b) referitor la...; relativ la ...; despre...; aproximativ in...; cum pe la... (De) - imprejur in (sau din) toate partile. /<lat. gyrus

Varianta definitie 12: Jur substantiv neutru (Frantuzism) Jur-fix = zi de primire a unor familii aristocratice; petrecere care are loc intr-o astfel de zi. [Scris si jour. / < franceza jour-fixe].

Varianta definitie 13: Jur (-ruri), substantiv neutru – Înconjurare, ocol, imprejmuire. – Varianta (Moldova) giur.
Mr. giur.
Origine incerta.
Se considera reprezentant al limba latina gyrus ‹ limba greaca (veche) γῦρος (Philippide, Festgabe Mussafia, 46; Densusianu, Hlr., 80; Cipariu, Gram., 145; Candrea-Dens., 923; REW 3938; DAR; Rosetti, I, 63), conform limba italiana, sp., port. giro, prov. gir; insa der. este dificil de explicat (conform Graur, BL, V, 100).
Rezultatul y › iu indica faptul ca imprumutul ar trebui sa fie posterior secolul X (Rosetti, II, 65), si prin urmare, nu poate proveni direct din lat.; caz in care ramine fara o explicatie satisfacatoare rezultatul γυ › ğ.
Daca se admite ca varianta giur e primitiva, s-ar putea presupune ca rezultatul gyrus › *gir s-ar fi schimbat ca jimite › j(i)umatate sau bucin › bucium.
Totusi, aceasta alterare este incerta la vocala tonica, si nu este necesara o asimilare sau disimilare.
Comp. prejur, prep. (invechit, in jur de); imprejur, adverb (in locul inconjurator); imprejura, verb (a inconjura, a incinge), derivat de DAR direct din limba latina popular pergyrāre; imprejurare, substantiv feminin (inconjurare; circumstanta, conditie; situatie, pozitie); imprejurator, adjectiv (care asediaza); imprejuras (var. imprejurean), substantiv masculin (invechit, vecin); imprejurime, substantiv feminin (locul sau tinutul dimprejur); desprejura, verb (a descinge; a pune in libertate, a da drumul). – Conform: inconjura.