Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Lamură

1 * Cuvantul cu diacritice: lámură
Cuvantul fara diacritice: lamura

Definitie: LAMURĂ substantiv feminin Partea cea mai bună, mai curată și mai aleasă dintr-un lucru; floarea, fruntea, crema unui lucru. – Limba Latina lamina sau lam(i)nula.

2 * Cuvantul cu diacritice: lámură
Cuvantul fara diacritice: lamura

Definitie: LAMURĂ substantiv 1. (regional) puf, pulbere. (- a făinii.) 2. (figurativ) cremă, floare, spumă. (- din ceva.)

3 * Cuvantul cu diacritice: lámură
Cuvantul fara diacritice: lamura

Definitie: lamură substantiv feminin, g.-d. art. lamurii

4 * Cuvantul cu diacritice: lámură
Cuvantul fara diacritice: lamura

Definitie: LAMURĂ f. Partea cea mai bună, cea mai fină a unui lucru; frunte a unui lucru. [G.-D. lamurii] limba latina lamina

5 * Cuvantul cu diacritice: lámură -ri
Cuvantul fara diacritice: lamura

Definitie: lamură (-ri), substantiv feminin 1. Metal prețios pur, masiv, autentic. – 2. Cremă, elită. Limba Latina lamina „bară de metal prețios” (lexiconul de la Buda; Tiktin; Bogrea, Dacor., III, 411; DAR). Rezultatul plural, lamene, a trecut în lamuri prin analogie cu plural terminate în -uri, conform vergură, lature, țărm; sing. lamură este o reconstituire analogică. Giuglea, Cercetări lexicografice, 14, pornește mai curînd de la un limba latina lamŭla, și Candrea de la lamnŭla; Graur, BL, V, 103, afirmă că nici una dintre explicații nu este acceptabilă; dar nu pare să aibă dificultăți în admiterea etimonului lamina, care corespunde semantic și se poate explica și prin fonetism. Mai înainte, Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 681, și Pușcariu 935, REW 4869, se gîndiseră la limba latina remola, din re-molere, care pare mai puțin probabil, și Roesler 572 în limba greaca (veche) λαμπρός „strălucit(or)”. Derivat lămuri, verb (a purifica; a depura metalele; a explica, a desluși, a elucida, a netezi; a distinge), pe care Crețu 342 îl explica pornind de la limba latina lumināre; nelămurit, adjectiv (neclar, confuz, indistinct); lămuritor, adjectiv (curățitor, purificator; explicativ, clarificator). Koerting 5614 îl explică pe lămuri prin limba latina limulĭre, conform Densusianu, Rom., XXXIII, 281.