Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Lat -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: lat -ă
Cuvantul fara diacritice: lat

Definitie: LAT, -Ă, (1) lați, -te, adjectiv (2) laturi, substantiv neutru 1. Adjectiv Care are o lățime (relativ) mare. ♢ Locutiune adjectiv Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic, ♢ Expresie A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Familiar) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Familiar) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Familiar) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ♢ Expresie A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. Substantiv neutru: Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ♢ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ♢ Locutiune adverb De-a latul = în curmeziș. – Limba Latina latus.

2 * Cuvantul cu diacritice: lat
Cuvantul fara diacritice: lat

Definitie: Lat antonim: îngust, strâmt

3 * Cuvantul cu diacritice: lat
Cuvantul fara diacritice: lat

Definitie: LAT substantiv verifica cuvantul: păduche.

4 * Cuvantul cu diacritice: lat
Cuvantul fara diacritice: lat

Definitie: LAT adjectiv , substantiv 1. adjectiv larg, mare. (Pălărie cu boruri -.) 2. substantiv verifica cuvantul: lățime.

5 * Cuvantul cu diacritice: lat
Cuvantul fara diacritice: lat

Definitie: lat adjectiv m., plural lați; f. singular lată, plural late

6 * Cuvantul cu diacritice: lat
Cuvantul fara diacritice: lat

Definitie: lat (foaie de pânză) substantiv masculin, plural lați

7 * Cuvantul cu diacritice: lat
Cuvantul fara diacritice: lat

Definitie: lat (lățime) substantiv neutru, plural laturi

8 * Cuvantul cu diacritice: lat látă lați láte
Cuvantul fara diacritice: lat

Definitie: LAT lată (lați, late) 1) Care are o întindere mare pe transversală; extins în lățime. Pânză -ă. Frunte -ă. ♢ - în spate (sau în spete) bine dezvoltat fizicește. A o face lată a) a trage un chef strașnic; b) a face inconștient o boroboață. 2) fam. Care este în stare de nesimțire; întins fără mișcare. ♢ A rămâne (sau a cădea) - a cădea fără simțire la pământ. A lăsa pe cineva - a bate (pe cineva), lăsându-l în nemișcare. A fi - de foame a fi istovit de foame; a fi foarte flămând. limba latina latus

9 * Cuvantul cu diacritice: lat látă
Cuvantul fara diacritice: lat

Definitie: lat (lată), adjectiv – 1. Larg, spațios. – 2. Amplu, întins. – 3. Plan, plat. – 4. (Argou) Grav, serios (mai ales în expresia e lată „treaba-i serioasă”). – 5. Emfatic, bombastic, umflat. – 6. (Adv.) Ca o piatră, ca o greutate moartă. – 7. (Substantiv neutru:) Lățime. – 8. (Substantiv neutru:) Partea plană a unui obiect. – 9. (Substantiv neutru:) Lățimea sabiei. – 10. (S.m.) Lățimea unei țesături. – 11. (S.m.) Plastron de cămașă, piept. – 12. (S.m., Arg.) Orez. Limba Latina latus (Pușcariu 964; Candrea-Dens., 955; REW 4935; DAR), conform limba italiana lato, prov. lat, sp. lado, cu uz substantiv (conform totuși Dante, I, XIII, 13; ali hanno late; verifica cuvantul: sard. lata „lățime” (Atzori 212); bearn., limba latina „larg”). E sinonim și concurent cu larg. Pentru sensul 11, care se folosește mai ales la plural, Bogrea, Dacor., IV, 826 și DAR pornesc de la limba germana Latz „corset, piept”; dar e evident că-i vorba de o aplicare specială a sensului 10, conform franceza largeur, sp. ancho, ca termeni de croitorie. Pentru semantismul de sub 12, conform sp. ladilla. Derivat lătîi (var. Banat latîńu), adjectiv (turtit, plat); lătăreț, adjectiv (turtit, plan; bîlbîit); lătăreț, substantiv masculin (varietate de scrumbie, Scomber pelamys); lătăreață, substantiv feminin (Trans., măsură de un sfert de litru); latiță, substantiv feminin (plantă nedeterminată, cu frunze late); lăteață, substantiv feminin (varietate de șobolani de cîmp, Myoxus glis); lateș, adjectiv (cu coarne desfăcute); lătăuș, substantiv masculin (nimfa țînțarului, Culex pipiens); lătete, substantiv neutru (Banat, scîndură); lățiș, adverb (oblic, în sensul lățimii); lătîng, adjectiv (rar, interminabil, fără sfîrșit), cu un sufix neuzual, conform nătîng; lăți, verb (a lărgi; a turti, a netezi; reflexiv, a se extinde, a se propaga, a se răspîndi), de la lat, dar conform limba latina latesco (Pușcariu 48; Candrea-Dens., 956); lăție, substantiv feminin (învechit, extensiune); lățime, substantiv feminin Conform: latură. În compusele bucălat, codălat, -lat nu este adjectiv (conform Spitzer, Dacor., V, 332 și REW 4934), ci sufix -at cu infix expresiv.