Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Leac

1 * Cuvantul cu diacritice: leac
Cuvantul fara diacritice: leac

Definitie: LEAC, leacuri, substantiv neutru (Popular) 1. Mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu. ♢ Iarbă (sau buruiană) de leac = plantă medicinală. ♢ Expresie A căuta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva sau ceva) ca după iarba de leac = a căuta cu înfrigurare, pretutindeni. A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace. A găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpâni pe cineva, de a rezolva ceva, a găsi ac de cojocul cuiva. 2. (În expresie) Fără (de) leac de... = fără nici un pic de... (În construcții negative) (Nici) de leac = câtuși de puțin, deloc. – Din limba slava (veche) lĕkŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: leac
Cuvantul fara diacritice: leac

Definitie: LEAC substantiv verifica cuvantul: doctorie.

3 * Cuvantul cu diacritice: leac
Cuvantul fara diacritice: leac

Definitie: LEAC substantiv verifica cuvantul: remediu, soluție.

4 * Cuvantul cu diacritice: leac
Cuvantul fara diacritice: leac

Definitie: leac substantiv neutru, plural leacuri

5 * Cuvantul cu diacritice: leac -uri
Cuvantul fara diacritice: leac

Definitie: LEAC -uri n. Substanță folosită pentru tratarea, ameliorarea sau prevenirea unor boli; medicament; remediu. ♢ Iarbă (sau buruiană) de - plantă medicinală. A da de - a descoperi medicamentul contra unei boli. A găsi -ul a găsi mijlocul de a rezolva ceva. (Nici) de - câtuși de puțin; deloc. limba slava (veche) lĕku

6 * Cuvantul cu diacritice: leác leácuri
Cuvantul fara diacritice: leac

Definitie: leac (leacuri), substantiv neutru – 1. Medicament, remediu. – 2. Tratament. – Megl. leac. Sl. lĕkŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 349; Cihac, II, 166), conform bulgara, cr., slov., rut. lĕk, limba sarba: ljak, pol. lek. – Derivat lecui, verb (a trata; reflexiv, a-și reface sănătatea, a se pune pe picioare; a se îndrepta, a se ameliora), din limba slava (veche) lĕkovati, lĕkują, sau din leac; nelecuit, adjectiv (iremediabil); lecuitor, adjectiv (care lecuiește, care vindecă); lecuitor, substantiv masculin (doctor); lecuință, substantiv feminin (învechit, remediu, tratament); lecuială, substantiv feminin (vindecare, îndreptare). – Conform: leacă.