Definitie Leac - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Leac, leacuri, substantiv neutru (Popular)
1. Mijloc folosit in tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu. ♢ Iarba (sau buruiana) de leac = planta medicinala. ♢ Expresie A cauta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (dupa cineva sau ceva) ca dupa iarba de leac = a cauta cu infrigurare, pretutindeni.
A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace.
A gasi (cuiva) leacul = a gasi mijlocul de a stapani pe cineva, de a rezolva ceva, a gasi ac de cojocul cuiva.
2. (În expresie) Fara (de) leac de... = fara nici un pic de... (În constructii negative) (Nici) de leac = catusi de putin, deloc. – Din limba slava (veche) Lĕkŭ.

Varianta definitie 2: Leac substantiv verifica cuvantul: doctorie.

Varianta definitie 3: Leac substantiv verifica cuvantul: remediu, solutie.

Varianta definitie 4: Leac substantiv neutru, plural leacuri

Varianta definitie 5: Leac -uri n.
Substanta folosita pentru tratarea, ameliorarea sau prevenirea unor boli; medicament; remediu. ♢ Iarba (sau Buruiana) de - planta medicinala. A da de - a descoperi medicamentul contra unei boli. A gasi -ul a gasi mijlocul de a rezolva ceva. (Nici) de - catusi de putin; deloc. /<sl. lĕku

Varianta definitie 6: Leac (leacuri), substantiv neutru –
1. Medicament, remediu. –
2. Tratament. – Megl. leac.
Sl. lĕkŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 349; Cihac, II, 166), conform bulgara, cr., slov., rut. lĕk, limba sarba: ljak, pol. lek. – Derivat lecui, verb (a trata; reflexiv, a-si reface sanatatea, a se pune pe picioare; a se indrepta, a se ameliora), din limba slava (veche) lĕkovati, lĕkują, sau din leac; nelecuit, adjectiv (iremediabil); lecuitor, adjectiv (care lecuieste, care vindeca); lecuitor, substantiv masculin (doctor); lecuinta, substantiv feminin (invechit, remediu, tratament); lecuiala, substantiv feminin (vindecare, indreptare). – Conform: leaca.