Leafă
Definitie, sens si explicatie
1Leafă1, lefi, substantiv feminin (Popular)
1. Partea scobita a unei linguri; gavan.
2. Taisul, lama sapei, a barzii, a toporului. – Din sas. Le(i)fel (= limba germana Löffel) „lingura” (influentat de leafa2).
1. Partea scobita a unei linguri; gavan.
2. Taisul, lama sapei, a barzii, a toporului. – Din sas. Le(i)fel (= limba germana Löffel) „lingura” (influentat de leafa2).
2Leafă2, lefuri, substantiv feminin
1. Salariu.
Solda pe care o primesc soldatii mercenari. ♢ Expresie În leafa = ca mercenar. [Plural si: lefi] – Din limba turca: Ulûfe. Conform: scr. ( u ) l e f a, bulgara l e f e.
1. Salariu.
Solda pe care o primesc soldatii mercenari. ♢ Expresie În leafa = ca mercenar. [Plural si: lefi] – Din limba turca: Ulûfe. Conform: scr. ( u ) l e f a, bulgara l e f e.
3Leafă substantiv
1. verifica cuvantul: salariu.
2. verifica cuvantul: solda.
1. verifica cuvantul: salariu.
2. verifica cuvantul: solda.
4Leafă substantiv verifica cuvantul: adancitura, ascutis, lama, limba, scobitura, tais.
5Leafa (retributie) substantiv feminin, g.-d. art. lefii; plural lefuri
6Leafa (gavan) substantiv feminin, g.-d. art. lefii; plural lefi
7Leafă2 lefi f. rar1) Lopata mica pentru tapsit mamaliga dupa mestecare. 2) Partea scobita a unei linguri; gavan. 3) Taisul securii, toporului, sapei etcetera [G.-d. Lefii] /<sas. le[i]fel
8Leafă1 lefuri f.
Plata in bani acordata unui angajat pentru munca prestata; remuneratie; salariu; retributie. [G.-d. Lefii] /<turc. ulufe
Plata in bani acordata unui angajat pentru munca prestata; remuneratie; salariu; retributie. [G.-d. Lefii] /<turc. ulufe
9Leafa, lefe, substantiv feminin (regional)
1. partea scobita a lingurii, gavan.
2. scandurica, bat.
3. lopatica.
1. partea scobita a lingurii, gavan.
2. scandurica, bat.
3. lopatica.
10Leafa (lefi), substantiv feminin –
1. Solda, remuneratie a soldatilor platiti. –
2. Salariu. – Varianta (invechit) lefea, (plural) lefuri.
Limba Turca: ülefe, ölefe (seineanu, Ii, 233; Cihac, Ii, 539; Berneker 683), conform limba neogreaca: λουψές, bulgara lefe, limba albaneza ljufe, limba sarba:, rut. lefa, pol. lafa.
Secolul Vii. – Derivat lefegiu, substantiv masculin (invechit, mercenar, soldat de origine straina; salariat), din limba turca: lefeci; lefar, substantiv masculin (Bucovina, functionar, subaltern); lefas, substantiv masculin (salariat).
1. Solda, remuneratie a soldatilor platiti. –
2. Salariu. – Varianta (invechit) lefea, (plural) lefuri.
Limba Turca: ülefe, ölefe (seineanu, Ii, 233; Cihac, Ii, 539; Berneker 683), conform limba neogreaca: λουψές, bulgara lefe, limba albaneza ljufe, limba sarba:, rut. lefa, pol. lafa.
Secolul Vii. – Derivat lefegiu, substantiv masculin (invechit, mercenar, soldat de origine straina; salariat), din limba turca: lefeci; lefar, substantiv masculin (Bucovina, functionar, subaltern); lefas, substantiv masculin (salariat).
11Leafa (lefe), substantiv feminin –
1. Partea scobita a unei linguri, gavan. –
2. Polonic de lemn, lingura de lemn. –
3. Mai de lemn, paleta, racheta. –
4. Lama, taisul unor instrumente. –
5. Capatul daracului. – Varianta (Bucovina) leasca.
Germ.
Löffel „lingura”, prin intermediul sas. leifel (Lacea, Dacor., Iv, 779; Dar).
1. Partea scobita a unei linguri, gavan. –
2. Polonic de lemn, lingura de lemn. –
3. Mai de lemn, paleta, racheta. –
4. Lama, taisul unor instrumente. –
5. Capatul daracului. – Varianta (Bucovina) leasca.
Germ.
Löffel „lingura”, prin intermediul sas. leifel (Lacea, Dacor., Iv, 779; Dar).