Definitie Leagăn - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: LeagĂn, leagane, substantiv neutru
1. Pat mic de lemn sau de nuiele impletite (care se poate balansa) pentru copiii mici. ♢ Cantec de leagan = cantec cu care se adorm copiii. ♢ Expresie Din leagan = din frageda copilarie; de la inceput.
2. Figurativ Loc de origine, de bastina.
3. Institutie de stat sau asezamant filantropic unde sunt crescuti copiii abandonati sau orfani. ♦ (Impr.) Cresa.
4. Scaun sau scandura suspendata cu franghii, pe care se asaza cineva ca sa se balanseze; prin extensiune scranciob. ♢ Locutiune verb A se da in leagan = a se balansa. – Din Legana (derivat regresiv).

Varianta definitie 2: LeagĂn substantiv verifica cuvantul: berlina.

Varianta definitie 3: LeagĂn substantiv
1. (prin Transilvania) belceu, (Oltenia) luica, (Transilvania) tutul. (- pentru copii.)
2. verifica cuvantul: scranciob.
3. (regional) saltatoare, speie. (- pentru pescuit.)

Varianta definitie 4: Leagan substantiv neutru, plural leagane

Varianta definitie 5: LeagĂn -e n. 1) Pat mic, servind pentru a tine si a legana copiii mici. 2) figurat: Loc de origine; obarsie. /v. a legana

Varianta definitie 6: Leagan (leagane), substantiv neutru –
1. Patut care se balanseaza pentru copiii mici. –
2. Început, origine. –
3. Scrinciob, dulap. –
4. (Înv.) Caleasca, sareta. –
5. Scaunel, capra vizitiului la trasurile cu suspensie. –
6. Virsa, instrument de pescuit in forma conica. – Varianta leangan, leagana.
Mr. leagina, megl. legan, istr. leagar.
Derivat legana, verb (a da in leagan un copil; a adormi cu cintece un copil; a dezmierda, a desfata; reflexiv, a se da in leagan; a merge leganat, a se balansa; reflexiv, a se clatina, a oscila, a se balabani; reflexiv, cuvant invechit, a se indoi, a sovai); leganator, adjectiv (care incinta); leganatoare, substantiv feminin (servitoare care leagana); leganatura, substantiv feminin (leganare).
Origine nesigura.
Pare sa provina dintr-un limba latina *lecanis, din limba greaca (veche) λεϰάνη (si, de asemeni, λαϰάνη sau λεϰάνιον), „taler, galeata, jgheab”, conform limba rusa lochanĭ „lighean” (Vasmer, II, 62).
De fapt, forma traditionala a leaganului este cea a unei copai facute dintr-un trunchi de copac taiat in doua, in directia inaltimii, si scobit, conform albie, copaie.
Dupa Boissacq 568, cuvintele limba greaca (veche) provin prin intermediul lui λέϰος „taler”, dintr-o radacina indoeurop. *leq- „a se incovoia”, conform limba latina lanx „taler, terezie de balanta”.
Semantismul pare normal: nu si fonetismul, care prezinta o oarecare dificultate.
Ar trebui sa se admita o schimbare de accent, facilitat poate de verb legana (conform pieptene-pieptana, cumpana-cumpani, geamana-ingemana, etcetera).
Și asa, rezultatul ar trebui sa fie leagina (ca in mr.), unde i s-ar fi deschis sub influenta lui e anterior si al lui e final de la plural Forma de plural a oscilat de la leagene (secolul XVII, cuvant invechit) › legene la leagane, care este forma acceptata astazi, poate datorita unei repugnante instinctive de a admite schimbarea lui g › ğ in interiorul cuvintului.
Este un cuvint comun (ALR, I, 287); si prezenta formei rotacizate (conform istr.) arata fara putinta de tagada o apartenenta la fondul lingvistic primitiv.
Derivat din limba greaca (veche) λεϰάνη sau λαγένα a fost deja propusa de Roesler 571, dar nu a fost acceptata, si nici n-ar putea fi, caci Roesler pornea de la limba greaca (veche) moderna.
Laurian si Massim se gindeau la limba greaca (veche) λίϰνον „leagan”; si Candrea presupune ca acest ultim cuvint ar fi trecut in limba latina in forma *ligĭnus, a carei der. nu pare corecta (caci dificultatea rezultatului gi › ga, se explica, neconvingator, prin paralelismul cu cearcan si mesteacan).
Toate celelalte ipoteze pleaca de la verb legana, considerat ca originar, in timp ce leagan ar fi un postverbal.
Parerea cea mai acceptata astazi, din cite se pare, este cea a lui Puscariu, care se bazeaza pe un limba latina *lĭgĭnāre, der. din ligare.
Explicatia semantica se gaseste in faptul ca anumite leagane se leaga de o grinda din tavan pentru a le usura balansul (Puscariu, Lat. li, 172; Puscariu 957; REW 5028; Tiktin; Puscariu, Dacor., I, 228; Rosetti, I, 58 si 168; Iordan, BF, IX, 149; conform Rohlfs, Differenzierung, 57; Draganu, Dacor., III, 509-14, explica limba latina *lĭgĭnāre printr-un radical *lig- „a misca”). – Dar obiceiul leaganelor legate de tavan exista doar in Trans. si nu e sigur ca-i cel initial; fonetismul nu inceteaza sa prezinte dificultati; si nici evolutia semantica propusa nu pare probabila, deoarece *lĭgĭnāre „leagane” ar trebui sa insemne, dupa acelasi Puscariu, „a lega leaganul”, adica faza de pregatire a lui legana, care se da o singura data; asa ca *lĭgĭnāre doar in mod fortat ar putea ajunge sa insemne „a legana” (dupa cum in iter facere nu putem conchide ca facere ar putea ajunge sa insemne „a calatori”).
Cu atit mai putin pare convingator etimonul *legivinare, de la levis compus cu agināre (Candrea-Dens., 943; Densusianu, GS, II, 317), cu sensul de „a se misca incet”.
În fine, nu sint probabile explicatiile incercate pe baza imprumuturilor moderne din mag. lengetni, logatni (Cihac, II, 511); din limba albaneza lëkunt „a legana” (Miklosich, Rum.
Unters., II, 22); din bulgara legalo „cuib” (Byhan 264); din mag. lengeni „a undui, a face valuri” (Scriban).