Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Legiune

1 * Cuvantul cu diacritice: legiúne
Cuvantul fara diacritice: legiune

Definitie: LEGIUNE substantiv feminin 1. unitate de bază a armatei romane cu un efectiv între 420⁰ și 600⁰ de oameni, în cohorte, manipule și centurii. 2. nume ale unor formații militare neregulate din diferite epoci. o Lă de onoare = unul dintre cele mai înalte ordine, în Franța, care se acordă pentru merite militare și civile; L- străină = (în Franța și Spania) corp de armată din mercenari, cu garnizoana în colonii, destinat asigurării autorității statului și administrației colonialiste. 3. (figurativ) mulțime organizată; ceată. (< franceza legion, limba latina legio)

2 * Cuvantul cu diacritice: legiúne
Cuvantul fara diacritice: legiune

Definitie: LEGIUNE, legiuni, substantiv feminin 1. Mare unitate militară romană; p. gener. denumire dată unor formații militare sau paramilitare din diferite epoci. ♢ Legiune străină = (în Franța și în Spania) formație militară, compusă în cea mai mare parte din mercenari, cu garnizoana în colonii. 2. Figurativ Mulțime; ceată, gloată. [Pronuntat: -gi-u-. – Varianta: (învechit) legioană substantiv feminin] – Din franceza legion, limba latina legio, -onis.

3 * Cuvantul cu diacritice: legiúne
Cuvantul fara diacritice: legiune

Definitie: LEGIUNE substantiv (IST., MIL.) (învechit) polc. (- romană.)

4 * Cuvantul cu diacritice: legiúne
Cuvantul fara diacritice: legiune

Definitie: legiune substantiv feminin (silabe -gi-u-), g.-d. art. legiunii; plural legiuni

5 * Cuvantul cu diacritice: legiúne -i
Cuvantul fara diacritice: legiune

Definitie: LEGIUNE -i f. (la vechii romani) Unitate militară de bază constând din aproximativ 4000-6000 de oameni. [Silabe -gi-u-] limba latina legio, -onis, limba neogreaca: legheon, franceza legion

6 * Cuvantul cu diacritice: legiúne
Cuvantul fara diacritice: legiune

Definitie: LEGIUNE substantiv feminin 1. Unitate militară romană compusă din aproximativ 6000 de oameni (infanteriști și cavaleriști). 2. Nume al unor formații militare neregulate din diferite epoci. ♢ Legiunea de onoare = unul dintre cele mai înalte ordine, în Franța, care se acordă pentru distincții militare și civile; legiunea străină = (în Franța și în Spania) corp de trupă format din mercenari, cu garnizoana în colonii și care era destinat asigurării autorității statului și administrației colonialiste. 3. (Figurat) Mulțime mare, organizată; ceată. [Varianta leghion substantiv neutru, leghiune substantiv feminin / conform franceza legion, limba italiana legione, limba latina legio].