Legumă
Definitie, sens si explicatie
1Legumă substantiv feminin
1. planta agricola de la care se consuma in alimentatie partea vegetala, sau fructele; zarzavat.
2. fruct uscat, cu mai multe seminte, dehiscent, cu doua valve, la leguminoase; pastaie.
3. (prin specializare) om al carui creier a fost golit si i s-au implantat anumite ordine pe care le executa ca un robot. (< limba latina legumen)
1. planta agricola de la care se consuma in alimentatie partea vegetala, sau fructele; zarzavat.
2. fruct uscat, cu mai multe seminte, dehiscent, cu doua valve, la leguminoase; pastaie.
3. (prin specializare) om al carui creier a fost golit si i s-au implantat anumite ordine pe care le executa ca un robot. (< limba latina legumen)
2Legumă, legume, substantiv feminin Nume generic dat unor vegetale (fasole, cartofi, ceapa etcetera) cultivate pentru hrana omului; zarzavat. ♦ (Rar; de obicei la plural) Mancare, hrana. – Limba Latina Legumen.
3Legumă substantiv verifica cuvantul: aliment, hrana, mancare.
4Leguma substantiv feminin, g.-d. art. legumei; plural legume
5Legumă -e f.
Planta agricola (morcov, ceapa, cartofi, ridiche, fasole etcetera) cultivata pentru hrana. [G.-d. Legumei] /<lat. legumen
Planta agricola (morcov, ceapa, cartofi, ridiche, fasole etcetera) cultivata pentru hrana. [G.-d. Legumei] /<lat. legumen
6Legumă substantiv feminin
1. (Botanica) Tip de fruct dehiscent, cu doua valve si seminte; pastaie.
2. Produs alimentar de origine vegetala; zarzavat. [< franceza legume, conform limba latina legumen].
1. (Botanica) Tip de fruct dehiscent, cu doua valve si seminte; pastaie.
2. Produs alimentar de origine vegetala; zarzavat. [< franceza legume, conform limba latina legumen].
7Leguma (legume), substantiv feminin –
1. Produs vegetal de gradinarit, verdeata. –
2. Mincare, aliment. –
3. Merinde, provizii.
Limba Latina legūmen (Puscariu 962; Candrea-dens., 975; Rew 4972; Dar), conform limba italiana, port. legume, prov. legum, verifica cuvantul: franceza leun, cat., sp. legumbre. – Derivat legumos, adjectiv (des, gros, se zice despre supele de zarzavat); legumarie, substantiv feminin (gradina de zarzavat); legumi, verb (a ciuguli, a minca si a bea putin; a cruta; a economisi); legumeala, substantiv feminin (actiunea de a ciuguli); legumitor, adjectiv (care maninca sau gusta putin).
1. Produs vegetal de gradinarit, verdeata. –
2. Mincare, aliment. –
3. Merinde, provizii.
Limba Latina legūmen (Puscariu 962; Candrea-dens., 975; Rew 4972; Dar), conform limba italiana, port. legume, prov. legum, verifica cuvantul: franceza leun, cat., sp. legumbre. – Derivat legumos, adjectiv (des, gros, se zice despre supele de zarzavat); legumarie, substantiv feminin (gradina de zarzavat); legumi, verb (a ciuguli, a minca si a bea putin; a cruta; a economisi); legumeala, substantiv feminin (actiunea de a ciuguli); legumitor, adjectiv (care maninca sau gusta putin).
8Legumă, legume, substantiv feminin Nume dat unor vegetale (fasole, cartofi, ceapa etcetera) cultivate pentru hrana omului; zarzavat. ♦ (Rar) Mancare, hrana. [Plural si: legumuri] – Limba Latina Legumen.