Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Lehăi

1 * Cuvantul cu diacritice: lehăí
Cuvantul fara diacritice: lehai

Definitie: LEHĂI, lehăiesc, verb IV. Intranzitiv și tranz. (Regional) A vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [Varianta: lihăi verb IV] – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: lehăí
Cuvantul fara diacritice: lehai

Definitie: LEHĂI verb verifica cuvantul: flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

3 * Cuvantul cu diacritice: lehăí
Cuvantul fara diacritice: lehai

Definitie: lehăi verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural lehăiesc, imperfect 3 singular lehăia; conjunctie: prezent 3 singular și plural lehăiască

4 * Cuvantul cu diacritice: a lehăí -iésc
Cuvantul fara diacritice: lehai

Definitie: A LEHĂI -iesc intranzitiv pop. A vorbi mult și fără rost; a flecări; a trăncăni; a pălăvrăgi. /Origine necunoscuta

5 * Cuvantul cu diacritice: lehăí -ăésc lehăít
Cuvantul fara diacritice: lehai

Definitie: lehăi (-ăesc, lehăit), verb – 1. A fura. – 2. (Refl.) A se lipsi de ... Sl. lišiti „a lipsi” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 341. În Trans., cuvant invechit, azi neuzitat; se păstrează în varianta a se lei, verb (Oltenia, a se lipsi), leomi (liomi), verb (Oltenia, a se lipsi), a cărui terminație amintește de lehămiti. – Conform: leșui.

6 * Cuvantul cu diacritice: lehăí -ăésc lehăít
Cuvantul fara diacritice: lehai

Definitie: lehăi (-ăesc, lehăit), verb – A vorbi repezit, a sporovăi. Creație expresivă, o simplă varianta a lui blehăi (Scriban) și a lui lihăi, verb (Trans., a gîfîi; Maram., a striga, a vocifera). E puțin probabilă legătura făcută de Cihac, II, 168, cu limba slava (veche) lichŭ „gol, de prisos” sau cea sugerată de Tiktin și Philippide, II, 719, cu limba albaneza leh „a behăi”. – Derivat lehăială, substantiv masculin (șarlatan); lehău, substantiv masculin (Mold., limbut); lehăială, substantiv feminin (Mold., flecăreală); lehăit, substantiv neutru (taifas, trăncăneală). Conform: lehamite, substantiv feminin (oboseală, dezgust, repulsie), care ar putea deriva din aceeași rădăcină expresivă (Cihac, II, 168; Scriban), dacă se admite că aceasta ar putea avea și sensul de „a scîrbi”, ca cihăi (după Tiktin, mai bine pusă în relație cu lihni, leșina; după DAR din mag. leha „gol”; finala ca în pasă-mi-te, dară-mi-te etcetera); der. lehămeti (var. lehămetisi, lehămetui, lehametisi), verb (a scîrbi, a-i fi greață, a inspira repulsie), conform leomi.