Definitie Lele - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: LÉLE substantiv feminin
1. Termen de respect, cu care se adreseaza, la tara, un copil sau o persoana mai tanara unei femei mai in varsta. ♦ (În poezia populara) Femeie tanara; iubita.
2. Femeie cu purtari rele. ♢ Expresie Fecior (sau pui, fiu) de lele = smecher, siret, ticalos.
A umbla frunza (sau in dorul) lelii = a umbla fara rost, degeaba. – Bg., limba sarba: Lelja.

Varianta definitie 2: LÉLE substantiv feminin
1. Termen de respect cu care se adreseaza la tara un copil sau o persoana mai tanara unei femei in varsta sau cu care vorbeste despre ea; leica1. ♦ (În poezia populara) Femeie (tanara) iubita; mandra.
2. Femeie rea sau imorala. ♢ Expresie Fecior (sau pui, fiu) de lele = om smecher, siret, ticalos.
A umbla frunza (sau in dorul) lelii = a umbla fara rost, degeaba. – Din bulgara Lelja.

Varianta definitie 3: LÉLE substantiv verifica cuvantul: cocota, curva, femeie de strada, matusa, prostituata, tanti, tarfa.

Varianta definitie 4: LÉLE substantiv lelita, matusa, tata, (popular) tataisa, (regional) dada, daica, leica, nana, (Oltenia) taica, (Ban.) uina. (- Maria, vecina noastra.)

Varianta definitie 5: Lele substantiv feminin, g.-d. art. lelei

Varianta definitie 6: LÉLE f. popular (folosit si ca termen de adresare pe langa numele respectiv) 1) Sora mai mare sau orice femeie mai in varsta. 2) (in poezia populara) Femeie in raport cu barbatul cu care se afla in relatii de dragoste; mandra; iubita. 3) peior.
Femeie de moravuri usoare. ♢ Pui (sau Fecior, fiu) De - om smecher, siret; cotcar. A umbla in dorul -ii a umbla fara rost, brambura. A pleca in dorul -ii a se duce fara a sti unde. [G.-D. Lelei] /<bulg. lelja

Varianta definitie 7: Lele substantiv feminin –
1. Denumire care se da matusilor, surorilor mai mari si, in general, tuturor femeilor, dar sa nu fie batrine. –
2. Titlu pe care uneori il da indragostitul tinerei careia ii face curte. –
3. Femeie stricata, desfrinata. – Mr. lele, lala, mod de adresare pentru unchi sau var.
Creatie expresiva din limbajul copiilor (DAR; Iordan, BF, IX, 150), comuna unui mare numar de idiomuri: conform limba greaca (veche) λαλά „bunica”, λαλᾶς „bunic”, limba albaneza lala „matusa”, lale „unchi”, ljaljë „titlu de curtoazie, in general”; limba turca: lela „doamna”, lolo „prostituata”; limba slava (veche) (bg.) lĕlja „matusa”, bulgara lelĕk „unchi”; genov. lalla „matusa”; sp. lela „doamna; stapina”.
E putin probabila der. din limba slava (veche), sustinuta de Miklosich, Slaw.
Elem., 28; Cihac, II, 169; si Conev 58; si mai putin chiar cea din numele Leila (Roesler 597).
Este un cuvint de uz comun (ALR, I, 164).
Derivat lelica, lica, lelita, substantiv feminin (dim. al lui lele); lea, substantiv feminin (haplologie din lelea), se foloseste numai cu numele propriu, conform bulgara le, ljo „exclamatie pentru a se adresa unei femei”; leica, substantiv feminin (dim. de la lele), cu sufix -ca, conform maica, sau direct din limba slava (veche), conform bulgara lĕlka „cumnata”, rut. leljka „matusa”. – Din rom. pare a proveni limba tiganeasca: lele (Wlislocki 100).