Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Leurdă

1 * Cuvantul cu diacritice: leúrdă
Cuvantul fara diacritice: leurda

Definitie: LEURDĂ, leurde, substantiv feminin Plantă erbacee bulboasă comestibilă din familia liliaceelor, cu flori albe ca zăpada, cu miros și gust de usturoi (Allium ursinum). [Pronuntat: le-ur-. – Varianta: leordă substantiv feminin] – Conform: bulgara l e v u r d a.

2 * Cuvantul cu diacritice: leúrdă
Cuvantul fara diacritice: leurda

Definitie: LEURDĂ substantiv verifica cuvantul: aior.

3 * Cuvantul cu diacritice: léurdă
Cuvantul fara diacritice: leurda

Definitie: leurdă (silabe le-ur-)/leurdă substantiv feminin, g.-d. art. leurdei/leurdei; plural leurde/leurde

4 * Cuvantul cu diacritice: leúrdă -e
Cuvantul fara diacritice: leurda

Definitie: LEURDĂ -e f. Plantă erbacee comestibilă, din familia liliaceelor, cu flori albe și cu miros de usturoi. [G.-D. leurdei; Sil. le-ur-; Acc. și leurdă] /Cuv. autoht.

5 * Cuvantul cu diacritice: léurdă
Cuvantul fara diacritice: leurda

Definitie: leurdă substantiv feminin – Varietate de usturoi sălbatic (Allium ursinum). Origine necunoscută. S-a încercat explicarea acestui cuvînt prin intermediul limba albaneza hudërë „usturoi” (Cihac, II, 718; Philippide, II, 719; Rosetti, II, 118); dar această ipoteză pare insuficientă. După Diculescu, Elementele, 434, dintr-un limba greaca (veche) λεβυρήδης cu sufix -ida; după Scriban, în legătură cu limba latina luridus. Derivat par să arate că sensul primar nu este cel de „usturoi”, ci cel de „pădure mlăștinoasă”, cum sînt cele în care crește în mod spontan această plantă; din această cauză e posibil să ne gîndim la o origine expresivă: leurdă ar putea fi o varianta a lui leopă, leoarbă, leoarcă, cu sensul de „loc unde bolborosește”. – Derivat leurdeasă, substantiv feminin (pădure); leurdar, substantiv masculin (tîlhar). – Din rom. provine rut. levurda.

6 * Cuvantul cu diacritice: léurdă
Cuvantul fara diacritice: leurda

Definitie: leurdă substantiv feminin – Varietate de usturoi sălbatic (Allium ursinum). Origine necunoscută. S-a încercat explicarea acestui cuvînt prin intermediul limba albaneza hudërë „usturoi” (Cihac, II, 718; Philippide, II, 719; Rosetti, II, 118); dar această ipoteză pare insuficientă. După Diculescu, Elementele, 434, dintr-un limba greaca (veche) λεβυρήδης cu sufix -ida; după Scriban, în legătură cu limba latina luridus. Derivat par să arate că sensul primar nu este cel de „usturoi”, ci cel de „pădure mlăștinoasă”, cum sînt cele în care crește în mod spontan această plantă; din această cauză e posibil să ne gîndim la o origine expresivă: leurdă ar putea fi o varianta a lui leopă, leoarbă, leoarcă, cu sensul de „loc unde bolborosește”. – Derivat leurdeasă, substantiv feminin (pădure); leurdar, substantiv masculin (tîlhar). – Din rom. provine rut. levurda.